Decizia nr. 87/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mihaela Neagu în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorul excepției, prin critica sa, vizează interpretarea și aplicarea

art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 302/44/2009, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mihaela Neagu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat, stabilind ca moment al nașterii dreptului de prescripție "data la care drepturile respective erau datorate", este neconstituțional în măsura în care la acea dată creditorul nu avea cunoștință de existența dreptului. În acest sens, se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXI/2008, a stabilit că magistrații au dreptul la sporul de suprasolicitare neuropsihică, întrucât dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 83/2000

care eliminau sporul în cauză au fost declarate neconstituționale. Or, în acest caz, nu se poate susține că sporul în cauză era datorat doar din anul 2008, ci chiar din anul 2000; dispozițiile criticate care prevăd prescrierea dreptului la acțiune raportată la "data la care drepturile respective erau datorate" apar ca fiind neconstituționale din moment ce creditorul obligației nu a avut cunoștință de drepturile salariale pe care le datora debitorul.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată; totodată, apreciază că aspectele puse în discuție de către autorul excepției țin mai degrabă de aplicarea și interpretarea legii, chestiuni ce aparțin sferei de competență a instanțelor judecătorești.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că dispozițiile legale criticate, consacrând soluția prescriptibilității drepturilor salariale prin raportare la momentul obiectiv de la care drepturile respective erau datorate, respectă toate criteriile de calitate, accesibilitate și previzibilitate a normelor juridice.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, ele fiind expresia la nivel legal a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, se arată că aspectele învederate instanței constituționale țin mai degrabă de modul de aplicare și interpretare a legii, chestiuni care excedează sferei de competență a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

"(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci reprezintă chestiuni care țin de modul de interpretare și aplicare a legii. Or, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, numai instanțele judecătorești sunt competente a se pronunța asupra interpretării și aplicării legii, revenind Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a unifica practica judiciară. Astfel, se observă că cele arătate în excepția de neconstituționalitate sunt aspecte a căror soluționare excedează competenței instanței constituționale, ceea ce și determină inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Obiter dictum, atunci când instanța de judecată va soluționa acțiunea reclamanților din dosarul sus-menționat, va ține seama de faptul că prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a formulării unor recursuri în interesul legii nu se poate legifera, astfel încât ele pot doar constata drepturi preexistente, și nu să creeze drepturi (salariale) noi; de altfel, aceste decizii sunt pronunțate tocmai pentru că anterior au existat atât soluții judiciare de constatare a existenței dreptului, cât și de inexistență a acestuia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Mihaela Neagu în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.