Decizia nr. 134/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Păcurar în Dosarul nr. 3.253/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.385D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.582D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Dolha în Dosarul nr. 5.417/100/2008 al Curții de Apel Cluj Secția penală și de minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar autorul excepției a depus o cerere prin care solicită judecata în lipsă.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.582D/2010 la Dosarul nr. 2.385D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 mai 2010 și 5 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 3.253/55/2010 și nr. 5.417/100/2008, Judecătoria Arad - Secția penală și Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 91^6 din același cod.

Excepția a fost ridicată de Remus Păcurar și Mircea Dolha în dosarele de mai sus având ca obiect soluționarea unor cauze penale în fond și, respectiv, în apel.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii și la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea acesteia, art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, precum și dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieții private și de familie, deoarece, în lipsa unei autorizații din partea instanței de judecată, se conferă părților sau oricăror altor persoane posibilitatea să efectueze înregistrări ale convorbirilor sau comunicărilor, fără a fi reglementate cazurile, condițiile sau durata în care pot fi efectuate, persoanele înregistrate fiind lipsite de protecția minimă a drepturilor lor. De asemenea, nu se asigură nici dreptul la un proces echitabil prin lipsa egalității armelor, fiind imperios necesar ca în situația utilizării probelor obținute în condițiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală să se instituie nu posibilitatea, ci obligativitatea instanței de judecată de a supune expertizării respectivul mijloc de probă. În plus, autorul excepției mai consideră că și în situația în care s-ar admite cererea de expertizare a înregistrărilor efectuate de părți ori alte persoane, persoana cercetată nu are garanția respectării tuturor canoanelor procesuale și procedurale, cum ar fi posibilitatea nominalizării unui expert parte.

Judecătoria Arad - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate nu pot fi calificate ca fiind neconstituționale.

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^6 cu denumirea marginală Verificarea mijloacelor de probă din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 14 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul conținut:

"Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secțiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părților sau din oficiu.

Înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, art. 124 alin. (1) și (2) referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii și la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea acesteia, art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, precum și prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 593 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că rațiunea reglementării urmărește să valorifice toate probele ce pot servi la aflarea adevărului, dispozițiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți, inclusiv ale exercițiului dreptului la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private - invocat în motivarea excepției -, dacă acestea se fac prin lege și în vederea apărării unor valori sociale importante, precum desfășurarea instrucției penale sau prevenirea faptelor penale.

Mai mult, legislația procesual-penală prevede suficiente garanții în vederea înlăturării unor eventuale abuzuri, dispozițiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală aplicându-se numai în cazul săvârșirii unei infracțiuni, când, în vederea aflării adevărului, înregistrările pot fi supuse expertizei (art. 91^6 alin. 1), părțile având posibilitatea contestării lor potrivit prevederilor art. 64, 67 și 68 din Codul de procedură penală.

Curtea a constatat, de asemenea, că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile actelor internaționale aplicabile în materie. Astfel, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale admite, prin prevederile art. 8 paragraful 2, amestecul unei autorități publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și familiale a persoanei, a domiciliului său și a corespondenței sale, "în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale [...]". Culegerea de informații și date cu privire la pregătirea săvârșirii unor infracțiuni sau la derularea acțiunilor cu caracter infracțional se realizează, fără îndoială, în scopul "desfășurării instrucției penale" (chiar dacă se face anterior momentului începerii urmăririi penale) și constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de "prevenire a faptelor penale. [...]"

În examinarea excepției de neconstituționalitate Curtea a avut în vedere, de asemenea, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 25 septembrie 2001 pronunțată în Cauza P.G. și J.H. împotriva Regatului Unit, a apreciat că, în cazul în care "înregistrările nu au constituit singura probă împotriva acuzatului, iar acesta a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât și folosirea ei", nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil.

În legătură cu constituționalitatea prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, sub aspectul altor critici de neconstituționalitate, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 21 din 3 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 17 aprilie 2000, precum și prin

Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, reținând că acestea nu încalcă dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, fiind în concordanță și cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin aceleași decizii s-a constatat, de asemenea, că dispozițiile menționate respectă condițiile stabilite de Constituție pentru restrângerea exercițiului unor drepturi.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Păcurar în Dosarul nr. 3.253/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală și de Mircea Dolha în Dosarul nr. 5.417/100/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.