Decizia nr. 113/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (4), art. 48 alin. (3) și

art. 49 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 4/2008

privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive, excepție ridicată de Tiberiu Cristian Brâncovan în Dosarul nr. 9.478/318/2009 al Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 48 alin. (3) și

art. 49 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 4/2008 , întrucât acestea nu au legătură cu cauza, și ca neîntemeiată în ceea ce privește art. 47 alin. (1) și (4) din același act normativ, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.478/318/2009, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (4), art. 48 alin. (3) și

art. 49 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 4/2008

privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive, excepție ridicată de Tiberiu Cristian Brâncovan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 47 alin. (4) din Legea nr. 4/2008 , potrivit cărora plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal nu suspendă executarea sancțiunii complementare, încalcă prezumția de nevinovăție. Se arată în acest sens, cu privire la contravenția constatată în cauză, că aceasta are "un vădit caracter penal", concluzia autorului excepției fiind aceea că, în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legiuitorul avea obligația de a-i recunoaște toate garanțiile de care se bucură o persoană acuzată penal. Se consideră că același text de lege încalcă și accesul liber la justiție, deoarece, deși aplicarea măsurii complementare poate face obiect al unei contestații în fața instanței, se poate ajunge cu ușurință la situația în care hotărârea judecătorească să fie inutilă, întrucât, la data pronunțării soluției instanței de judecată, se poate ca măsura complementară să fi ajuns deja la termen, astfel încât, indiferent de decizia judecătorului, persoana să fi suportat, fără posibilitate de revocare, o limitare a drepturilor sale. Se mai arată și că, atât timp cât sunt suportate consecințele unei sancțiuni cu caracter penal pe care nu a dispus-o instanța de judecată, aceasta reprezintă o încălcare a liberului acces la justiție. Pentru argumente similare, se susține că este încălcat și dreptul de acces la justiție în materie civilă.

Cât privește art. 49 alin. (4) fraza a doua din același act normativ, se susține că aduce atingere dreptului la un dublu grad de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii instanței care confirmă măsura unui procuror de interzicere a accesului la o competiție sportivă. În opinia autorului excepției, nu sunt incidente dispozițiile aceluiași articol din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, care prevăd excepții de la dreptul la un dublu grad de jurisdicție în materie penală. Se arată în acest sens că fapta care stă la baza aplicării unei astfel de măsuri de siguranță nu are cum să fie considerată infracțiune minoră, câtă vreme ea poate să conducă la o sancțiune cu închisoare, iar instanța europeană consideră că infracțiunile minore sunt cele care sunt sancționate cu măsuri neprivative de libertate.

Se mai arată și că

art. 49 alin. (7) din Legea nr. 4/2008

aduce atingere prezumției de nevinovăție și liberului acces la justiție. Referitor la prevederile art. 47 alin. (1), art. 48 alin. (3) și art. 49 alin. (1) din aceeași lege, se arată că limitează dreptul la liberă circulație. Se subliniază și faptul că sancțiunea contravențională complementară, respectiv măsura de siguranță constând în interzicerea accesului la competiții sportive, este dispusă de organe ale puterii executive care nu beneficiază de prezumția de independență și imparțialitate de care se bucură instanța de judecată. În plus, controlul judiciar realizat ulterior se poate dovedi de cele mai multe ori inutil, ceea ce contravine obligației statului de a institui proceduri lipsite de arbitrar.

Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în ceea ce privește

art. 47 alin. (4) din Legea nr. 4/2008 . Astfel, câtă vreme plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție prin care se ia măsura complementară a interzicerii accesului la competiții sportive nu suspendă executarea măsurii, se încalcă prezumția de nevinovăție. Cât privește celelalte texte de lege criticate, se apreciază că sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil. Astfel, petentul are posibilitatea de a accede la instanțele judecătorești în vederea suspendării executării sancțiunii contravenționale complementare a interzicerii accesului la competițiile sportive, atât printr-o cerere alăturată plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, cât și printr-o cerere directă introdusă în condițiile

art. 47 alin. (5) din Legea nr. 4/2008 . În ceea ce privește lipsa posibilității de a formula o cale de atac împotriva încheierii prin care instanța competentă a respins cererea de revocare a măsurii de siguranță a interzicerii accesului la competițiile sportive în cazul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, se apreciază că soluția adoptată de legiuitor este în concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (1) și (4), art. 48 alin. (3) și

art. 49 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 4/2008

privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 11 ianuarie 2008.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 47 alin. (1) și (4): "(1) În cazul săvârșirii contravențiilor prevăzute la art. 22 lit. c), d) și e), precum și la art. 23, agentul constatator aplică în sarcina contravenientului sancțiunea contravențională complementară de interzicere a accesului la competițiile sportive de genul celor la care acesta a săvârșit contravenția. [...]

(4) Plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal nu suspendă executarea sancțiunii complementare.";

- Art. 48 alin. (3): "Măsura de siguranță a interzicerii accesului la competițiile sportive poate fi luată în mod provizoriu de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanță, în cursul judecății.";

- Art. 49 alin. (1), (4) și (7): "(1) În cazul în care procurorul, după începerea urmăririi penale, consideră că este necesară aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii accesului la competiții sportive, va lua această măsură în mod provizoriu, prin ordonanță. [....]

(4) Împotriva ordonanței procurorului prin care se dispune luarea măsurii interzicerii accesului la competiții sportive învinuitul sau inculpatul poate face plângere, în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanța competentă să judece cauza în primă instanță. Instanța se pronunță asupra plângerii printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac. [...]

(7) Plângerea învinuitului sau a inculpatului împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii de siguranță nu este suspensivă de executare."

În motivarea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 25 privind libera circulație și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cu raportare la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, și la prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenție și ale art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 48 alin. (3) și

art. 49 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 4/2008 , care se referă la măsura de siguranță a interzicerii accesului la competițiile sportive, acestea nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, respectiv plângere formulată împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care s-a aplicat, pe lângă sancțiunea principală a amenzii, măsura complementară de interzicere a accesului la competițiile și jocurile de fotbal, prevăzută de 47 alin. (1) din

Legea nr. 4/2008 . Astfel fiind și văzând dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului [...]", excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. Cât privește dispozițiile

art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 4/2008 , acestea nu înlătură sub niciun aspect posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției, inclusiv pentru a obține suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare. În acest sens,

art. 47 alin. (5) din Legea nr. 4/2008

stabilește că, "la cererea petentului, instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii poate dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare". Or, faptul că legiuitorul a instituit aplicarea unei măsuri contravenționale complementare, fără a reglementa suspendarea de drept a executării sancțiunii contravenționale complementare, atribuind însă instanței posibilitatea de a dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancțiunii, la cererea petentului, nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție sau a celorlalte dispoziții constituționale și convenționale invocate.

De altfel, din examinarea dosarului transmis de instanța de judecată se constată că prin Încheierea din 13 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 9.478/318/2009, s-a admis cererea de suspendare a măsurii complementare privind interzicerea accesului pe stadion aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat în cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 4/2008

privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive, excepție ridicată de Tiberiu Cristian Brâncovan în Dosarul nr. 9.478/318/2009 al Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) și

art. 49 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 4/2008

privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.