Decizia nr. 19/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) și art. 7-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) și
art. 7-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Octavian Stoenescu în Dosarul nr. 1.489/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde avocatul autorului excepției de neconstituționalitate, Carmen Zăbrăuțanu, cu delegație de substituire pentru avocatul Adrian Cristea, cu împuternicire avocațială la dosar, și consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu delegație la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată. Președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, având în vedere că dispozițiile criticate reiau dispoziții declarate neconstituționale prin
Decizia Curții Constituționale nr. 51/2008 .
Consilierul juridic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicită respingerea excepției de neconstituționalitate având în vedere jurisprudența recentă a Curții Constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.489/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) și
art. 7-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Octavian Stoenescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.125 din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat calitatea de lucrător al Securității.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat și a condamnat prevederi de lege similare ale altor țări est-europene, constatând că atragerea disprețului public, alături de interdicția ocupării unor funcții publice, se încadrează în domeniul încălcării dreptului la viață privată, consfințit de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 14 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece transformă Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității într-o instanță extraordinară, cu rol privilegiat, fiind unicul depozitar și gestionar al Arhivei fostei Securități.
În final, invocă nerespectarea de către prevederile de lege criticate a
Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2008 .
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, procedura de judecată respectând principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) și
art. 7-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Textele de lege criticate reglementează structurile abilitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să efectueze acțiunile de verificare, atribuțiile Consiliului, căile de atac împotriva adeverințelor eliberate în urma notelor de constatare și condițiile în care se poate exercita acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 26, 37, 41, 53, 58, 124, 126, 131 și 132, precum și celor ale art. 6, 8, 9 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, susține că se încalcă și prevederile Rezoluției 1.096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra prevederilor de lege criticate s-a pronunțat în numeroase cauze, constatând constituționalitatea acestora.
Astfel, prin
Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009, Curtea a reținut că ordonanța de urgență criticată operează, pe de o parte, o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind lucrătoare sau colaboratoare ale Securității față de
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională prin
Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, iar, pe de altă parte, o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte sunt supuse controlului instanțelor de judecată.
Totodată, prin
Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
ca neîntemeiată, reținând că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008
nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare și nici celelalte drepturi și libertăți fundamentale invocate, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.
Prin
Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, deoarece
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că prevederile
art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc în esență aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În final, Curtea reține, pe de o parte, că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008
nu contravin nici celorlalte prevederi invocate din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar, pe de altă parte, că prevederile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public și ale art. 132 privind statutul procurorilor nu au relevanță în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 2 lit. a), art. 4 alin. (3) și
art. 7-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Octavian Stoenescu în Dosarul nr. 1.489/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.