Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 171/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

prezumat în vigoare

Data actului
8 februarie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 242 din 7 aprilie 2011
Citat de
43 de acte
Citează
5 acte
Structură
5 articole · 9.688 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, precum și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Vlăduți în Dosarul nr. 278/54/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, întrucât textul legal criticat retroactivează și încalcă drepturile anterior câștigate prin emiterea deciziei de pensionare, contrar art. 44 și 47 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 278/54/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, precum și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Vlăduți într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei hotărâri pronunțate ca urmare a formulării unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate retroactivează, întrucât prevăd impozitarea sumei din pensie ce depășește 1.000 lei și cu privire la pensiile stabilite potrivit

Legii nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, pensii, care, potrivit art. 7 din aceeași lege, nu sunt impozabile.

Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile

Legii nr. 3/1977

nu mai sunt în vigoare, astfel încât, sub aspectul neimpozitării pensiilor, art. 7 din această lege nu mai este aplicabil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale, întrucât nu cuprind nicio dispoziție cu caracter retroactiv, aplicându-se pentru viitor. Totodată, se mai arată că, prin modul de formulare a criticii de neconstituționalitate, sunt vizate chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum și ale

art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. În realitate, din motivarea excepției, Curtea constată că este contestată constituționalitatea art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

și

art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 . Totodată, Curtea observă că prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, au fost abrogate dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 , însă soluția legislativă de principiu a fost preluată în art. 257 alin. (2^2) din aceeași lege. În aceste condiții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

și

art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 , care au următorul cuprins:

-

Articolul 41

lit. e) din Legea nr. 571/2003 : "Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: [...]

e) venituri din pensii, definite conform art. 68;";

-

Articolul 68

din Legea nr. 571/2003 : "Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat.";

-

Articolul 69

din Legea nr. 571/2003 : "Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei și a contribuțiilor obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizică.";

-

Articolul 70

alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003 : "(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reține și de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol. [...]

(4) Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru venituri din pensii.";

-

Articolul 257

alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 : "(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)".

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire. Potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate cere "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".

În cazul de față, Curtea observă că autorul excepției a formulat prezenta cerere de revizuire împotriva unei decizii civile prin care a fost respinsă contestația în anulare. Or, împotriva unei atari decizii nu se poate formula o cerere de revizuire. Mai mult, cererea de revizuire formulată de autorul excepției nu vizează situațiile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții, Curtea reține că, indiferent de soluția pronunțată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilă. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69,

art. 70 alin. (1) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și

art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Vlăduți în Dosarul nr. 278/54/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Benke Karoly

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.