Decizia nr. 55/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 12, art. 31-33,

art. 47, 49, 61, 107 și 108 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silva Crisflor" - S.R.L. din comuna Bărbătești în Dosarul nr. 1.317/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate respectă principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 43 din 25 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.317/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 12, art. 31-33,

art. 47, 49, 61, 107 și 108 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silva Crisflor" - S.R.L. din comuna Bărbătești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, întrucât acestea acordă posibilitatea unui pretins creditor să formuleze cerere de deschidere a procedurii insolvenței exclusiv pe baza prezumției stării de insolvență a debitorului pentru neplata unor pretinse creanțe, care constituie în realitate obligații financiare asumate prin contract, care se derulează conform uzanțelor comerciale. Instanța de judecată soluționează cererea de deschidere a procedurii insolvenței în baza unui minim de probe, prin hotărâre executorie, fără ca să antameze fondul litigiului dedus judecății, împrejurare ce este de natură să contravină dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Mai mult, textele de lege criticate oferă premisa exercitării abuzive a drepturilor pe care le consacră, în contradicție cu prevederile Legii fundamentale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, considerând această modalitate de apărare ca un mijloc folosit de pârâtă pentru tergiversarea cauzei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 12, art. 31-33,

art. 47, 49, 61, 107 și 108 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 3 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 12: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței; [...]

12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat.";

- Art. 31-33, art. 47, 49, 61, 107 și 108 referitoare la deschiderea procedurii și efectele deschiderii procedurii, primele măsuri și falimentul.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și în art. 24 privind dreptul la apărare, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006

s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel prilej Curtea a reținut că prevederile criticate instituie "o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, cât și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia. [...]

În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor."

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condițiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență, că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege și că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvență. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice și vor fi respinse de judecătorul-sindic.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 21 și ale

art. 44 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reținând că dispozițiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate și nici principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietății private, care se aplică atât în privința proprietății debitorului, cât și în privința proprietății, inclusiv a creanțelor, creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală pentru valorificarea creanțelor sale, iar debitorul, dacă în realitate nu este în insolvență, își poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenței. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, Curtea a reținut că o atare critică este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiție, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și b) și pct. 12, art. 31-33,

art. 47, 49, 61, 107 și 108 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silva Crisflor" - S.R.L. din comuna Bărbătești în Dosarul nr. 1.317/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.