Decizia nr. 321/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal, excepție ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecătoriei Rădăuți.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.020/285/2009, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Ovidiu Rusu în dosarul mai sus menționat, având ca obiect rejudecarea după extrădare a unei cauze penale în care instanța a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece organul de urmărire penală și instanța de judecată au interpretat greșit fapta și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită. Mai arată că procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinită, nu i s-a permis studierea actelor din dosarul penal, iar instanța de judecată a dat curs solicitărilor sale în mod discreționar. Totodată, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 5^2 referitoare la prezumția de nevinovăție din Codul de procedură penală.

Judecătoria Rădăuți apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal nu încalcă prevederile din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate de autorul excepției, acesta fiind nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal, având următorul cuprins: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (3) privind asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii și ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 11 cu privire la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligația de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept, ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor și ale art. 34 referitoare la sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului prin cereri individuale din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la prevederile art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție, respectiv raportate la dispozițiile art. 20 privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 referitoare la nediscriminare, ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, ale art. 48 referitoare la prezumția de nevinovăție și dreptul de apărare, ale art. 49 privind principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, ale art. 51 referitoare la domeniul de aplicare a Cartei, ale art. 52 privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor, ale art. 53 referitoare la nivelul de protecție și ale art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal, iar eventualele greșeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii sale, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea reține că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Totodată, autorul excepției invocă contradicția dintre dispozițiile de lege criticate și prevederile art. 5^2 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal, excepție ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.