Decizia nr. 164/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă și ale art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 97/2001 21 iunie 2001 (prevederi anume) privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă și ale
art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Pașca" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.535/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de administratorul Societății Comerciale "Pașca" - S.R.L., prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată și constată cauza în stare de judecată.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.535/30/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă și ale
art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta Societatea Comercială "Pașca" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
este neconstituțional în măsura în care permite luarea unor măsuri ca acelea dispuse de către instanță împotriva sa, și anume suspendarea activității fără a fi reglementată o procedură de control judecătoresc al actelor prin care se dispun asemenea măsuri, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiție. Se precizează faptul că nu se solicită Curții Constituționale a legifera, ci a înlătura dispoziții legale în baza cărora se pot dispune măsuri care nu pot fi apoi contestate pe fond în fața instanțelor de judecată.
Autorul excepției mai arată că dispozițiile art. 305 din Codul de procedură civilă și ale
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
sunt neconstituționale, deoarece primul text nu permite administrarea oricăror mijloace de probă, deși are de-a face cu un recurs nelimitat la motivele de nelegalitate proprii recursului când s-a exercitat calea de atac a apelului. Or, în condițiile în care litigiile de aceeași natură și importanță sunt judecate de instanțe diferite și în grade diferite de jurisdicție doar pentru faptul că obiectul litigiului are o natură diferită, se creează discriminări, deoarece, dacă litigiile sunt de același tip, toți cetățenii trebuie să beneficieze de judecată făcută de aceeași instanță și să aibă la dispoziție aceleași căi de atac.
Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, neimpunând nicio interdicție în ceea ce privește atacarea, pe calea contenciosului administrativ, a actelor emise de o astfel de autoritate. Modalitatea de exercitare a căii de atac împotriva unor astfel de acte se apreciază în funcție de dispozițiile speciale, precum și de prevederile
În ceea ce privește calea de atac a recursului din materia excepției de nelegalitate, reglementarea acesteia nu este de natură să creeze discriminări, deoarece recursul este prevăzut pentru toate litigiile care au ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ, nefiind limitat la o anumită categorie de persoane.
De asemenea, nici art. 305 din Codul de procedură civilă nu este neconstituțional, deoarece procedura vizată de acest text se aplică pentru toate subiectele de drept vizate, fără niciun fel de discriminare.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece acestea instituie măsuri privind cazurile în care autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor constată nerespectarea prevederilor actelor normative în vigoare și este abilitată să ia măsuri cu privire la aspectele constatate, fără a încălca principiul egalității și al nediscriminării, al liberului acces la justiție, respectiv dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 305 din Codul de procedură civilă și a
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , apreciază că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părților. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Constituției ( Decizia nr. 476/2010 ). Totodată, dispozițiile de lege criticate nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil. Potrivit
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 5 martie 2008, ale art. 305 din Codul de procedură civilă și ale
art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 40
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001 : "Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicită:
a) să interzică funcționarea unităților care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum și folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanți, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje și substanțe de decontaminare;
b) să declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să interzică utilizarea și comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum condiționat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri și să ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
c) să retragă autorizația de funcționare a unităților producătoare și de comercializare a alimentelor;
d) să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infracțiuni;
e) să interzică temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deținătorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie să asigure condiții de păstrare și de conservare adecvate până la clarificarea situației acestora.";
- Art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.";
-
Articolul 4
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 : "Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
sunt neconstituționale, deoarece nu există o procedură de control judecătoresc al actelor autorității desemnate pentru controlul alimentelor prin care se dispun măsurile reglementate de aceste dispoziții, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeași lege, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, de către instanța de contencios administrativ competentă. În cazul ridicării unei excepții de nelegalitate a actului administrativ, instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedură de urgență, cu citarea părților și a emitentului, iar soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.
Or, în aceste condiții, Curtea constată că nu se poate susține că nu există un control judecătoresc al actelor administrative emise în baza
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2001 , astfel încât criticile de neconstituționalitate a
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
și
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
sunt neîntemeiate.
Referitor la dispozițiile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat în numeroase cauze, constatând constituționalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. De exemplu, prin
Decizia nr. 130 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, Curtea a statuat că reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție, și nu încalcă drepturile fundamentale ale justițiabililor. Instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părților. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.
Mai mult, Curtea observă că, prin
art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3^1 la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, "În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001
privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedură civilă și ale
art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Pașca" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.535/30/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.