Decizia nr. 240/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Constantin Preoteasa în Dosarul nr. 6.349/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.349/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului.

Excepția a fost ridicată de Constantin Preoteasa cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu în baza

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care exceptează de la situațiile de încetare a raporturilor de muncă ale polițistului situația în care acesta a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune săvârșită din culpă, dar pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale, este discriminatoriu. Astfel, arată că, deși aplicarea pedepsei amenzii relevă un grad de pericol social mai mic al faptei penale decât în situația când a fost aplicată pedeapsa închisorii, dar s-a dispus suspendarea executării pedepsei, textul de lege criticat nu cuprinde între excepțiile enumerate și cazul în care polițistul este condamnat definitiv la pedeapsa cu amendă pentru o faptă săvârșită din culpă. Ca urmare, se ajunge la situația nefirească și disproporționată când raporturile de serviciu ale polițistului încetează chiar și în situația aplicării unei pedepse cu amendă pentru o faptă penală cu un pericol social foarte mic.

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal consideră că textul de lege criticat este neconstituțional. În acest sens, arată că legiuitorul, în redactarea

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 , nu a avut în vedere gravitatea sancțiunilor, ci modalitatea de executare a acestora. Or, din modul de reglementare a sistemului pedepselor în dreptul penal rezultă că pedeapsa amenzii penale este cea mai blândă dintre sancțiunile principale ce pot fi aplicate în cazul săvârșirii de infracțiuni, motiv pentru care, indiferent de forma de executare a acesteia, ea este mai puțin gravă decât pedeapsa închisorii, chiar suspendată condiționat, necontravenind art. 52 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 101/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

"Art. 69. - (1) Încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc: [...]

i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;"

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit de faptul că

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002

nu cuprinde în ipoteza sa și situația în care polițistul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu amendă pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă.

Situația invocată de autorul excepției relevă într-adevăr o situație comparabilă celei reglementate de textul de lege criticat. Astfel, aplicarea pedepsei amenzii are în vedere situațiile în care infracțiunea este apreciată ca având un pericol social mai redus. Deopotrivă, măsura suspendării executării pedepsei închisorii poate fi dispusă numai în cazul în care pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, astfel că sunt avute în vedere infracțiuni cu un pericol social redus. La acordarea acestei măsuri contribuie și o serie de factori ce țin de persoana condamnatului, respectiv antecedentele sale penale și faptul că instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Desigur, factorul determinant în stabilirea concretă a gravității faptei și aplicarea pedepsei revine judecătorului, care, în funcție de împrejurările de fapt pe care le evaluează, stabilește pedeapsa aplicabilă și modul de executare a acesteia.

Cu toate acestea, Curtea constată că acoperirea neconstituționalității în sensul celor arătate de autorul excepției nu poate fi realizată decât prin completarea textului de lege criticat, critica nevizând conținutul acestui text, ci o omisiune legislativă.

Or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Constantin Preoteasa în Dosarul nr. 6.349/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.