Decizia nr. 241/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Allert Consulting" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 12.519/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12.519/197/2009, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Allert Consulting" - S.R.L. din Brașov cu prilejul soluționării sesizării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect o plângere contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care stabilește elementele obligatorii pe care trebuie să le prevadă contractele care conțin oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, limitează exercițiul activității economice, garantat de Constituție. În acest sens, arată că obligația impusă agenților de ocupare a forței de muncă de a încheia contracte ferme cu colaboratorii externi, prin care să stipuleze expres și ferm clauzele prevăzute la

art. 9 din Legea nr. 156/2000

îi forțează practic pe operatorii economici autohtoni fie la desfășurarea unei activități "la marginea legii", fie la abandonarea acestui domeniu de activitate, întrucât dinamica activității economice și implicit a pieței muncii pot determina schimbări ale acestor clauze.

Judecătoria Brașov consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009, dispoziții potrivit cărora: "(1) Contractele prevăzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puțin următoarele elemente: [...]

b) numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;

c) funcția, meseria sau ocupația;

d) natura și durata angajării, condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare; [...]

f) tariful orar, salariul lunar și datele de plată a salariului;

g) sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituție privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași critici și același text constituțional ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, Curtea statua că limitele impuse exercitării libertății economice de către

art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

sunt justificate și proporționale cu situația avută în vedere. În acest sens, a arătat că "libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiționată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor". Or, prevederile de lege criticate "fac parte dintr-un cadru normativ ce urmărește instituirea unor măsuri care să asigure protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, măsuri care se referă și la stabilirea unor condiții stricte în ceea ce privește intermedierea contractelor de muncă dintre cetățenii români și persoanele fizice, juridice ori organizațiile patronale din străinătate. Aceste măsuri de protecție urmăresc prevenirea unor situații defavorabile ce pot apărea pentru cetățenii români în raporturile cu angajatorii străini ca urmare a omisiunii unor elemente esențiale ale contractelor de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile părților, fapt confirmat, de altfel, de realitățile sociale".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Allert Consulting" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 12.519/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.