Decizia nr. 492/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Niculae Dercaci în Dosarul nr. 683/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.740D/2010.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției și partea Societatea Comercială "Conex Prahova" - S.A. din București, prin avocat Violeta Zaporojan, lipsind partea Mihai Dumitru, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care susține admiterea criticilor referitoare la noțiunea de "lucru" dedus judecății din cuprinsul dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Autorul consideră sintagma ca fiind arhaică, întrucât nu își găsește corespondentul în legislația în vigoare, și, prin urmare, neconstituțională, deoarece este susceptibilă de a crea discriminări între cetățeni, favorizându-i pe aceia care formulează cereri de revizuire cu privire la bunuri (echivalentul noțiunii de "lucru"), în detrimentul celor care reclamă în justiție drepturi nepatrimoniale. Mai mult, textul de lege criticat este de natură a genera o practică neunitară a instanțelor judecătorești în materia revizuirii, cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, art. 21, art. 53 și art. 129.

Avocatul părții Societatea Comercială "Conex Prahova" - S.A. din București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât Curtea Constituțională nu este competentă să modifice sau să completeze un text de lege supus controlului de constituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă se referă la obiectul cererii, iar nu la simple apărări care pot fi formulate de părți pe parcursul procesului civil. Or, critica tinde la modificarea normei de procedură, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 683/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Niculae Dercaci într-o cauză având ca obiect revizuirea unei hotărâri judecătorești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că noțiunea de "lucru judecat" cuprinsă în dispozițiile legale criticate este arhaică, neclară și, deci, neconstituțională, întrucât se referă doar la obiectul concret, stricto sensu, supus litigiului, împiedicând revizuirea tuturor hotărârilor judecătorești prin care se soluționează cereri principale sau accesorii formulate de părți.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalității în drepturi și în art. 21 alin. (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la formula utilizată în art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă (care constituie tocmai temeiul de drept în baza căruia acesta își întemeiază cererea de revizuire), potrivit căreia se poate cere revizuirea "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Autorul arată că, în accepțiunea sa, noțiunea de "lucru" reprezintă exclusiv bunul ce face obiect al litigiului, astfel încât reglementarea dedusă controlului nu își poate găsi aplicabilitatea în toate cazurile, fiind exclusă posibilitatea utilizării căii de atac a revizuirii în cauzele care au ca obiect drepturi sau interese nepatrimoniale.

Or, Curtea constată că prin "lucru cerut" se înțelege orice cerere principală, accesorie sau incidentală care a fixat cadrul litigiului, a determinat limitele acestuia și a stabilit obiectul pricinii deduse judecății. Așa fiind, Curtea observă că autorul excepției nu face o veritabilă critică de neconstituționalitate, problemele pe care le ridică fiind de aplicare și interpretare a dispozițiilor procedurale criticate, chestiuni care țin exclusiv de competența instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Niculae Dercaci în Dosarul nr. 683/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.