Decizia nr. 258/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. 2 și art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Toader, Iordana Dobre, Niculina Grigore, Constantin Stan, Nicolae Stan, Mihaela Stan și Mariana Stan în Dosarul nr. 4.005/269/2009 al Judecătoriei Oltenița.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.005/269/2009, Judecătoria Oltenița a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 și art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Elena Toader, Iordana Dobre, Niculina Grigore, Constantin Stan, Nicolae Stan, Mihaela Stan și Mariana Stan într-un dosar având ca obiect anularea parțială a unui titlu de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât nu se circumscriu clar situațiile de excepție, respectiv situațiile în care probele ce urmează a fi administrate pentru soluționarea excepției coincid cu cel puțin o parte din probele administrate pe fondul cauzei. Acest lucru înseamnă că instanțele nu pot aplica prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă în limite constituționale decât în măsura în care indică, potrivit art. 168 din Codul de procedură civilă, dovezile ce urmează a fi administrate atât pe excepție, cât și pe fond, și numai în măsura în care sunt necesare probe care nu se află deja la dosarul cauzei.

De asemenea, art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, întrucât în situația existenței unui singur expert topograf pe lista experților autorizați, care și-a exprimat deja părerea și a fost recuzat, expertul nu mai este desemnat prin tragere la sorți, ci este desemnat în mod direct. În această situație judecătorul nu poate respecta legea în practică, ceea ce face ca justiția să nu mai fie înfăptuită în numele legii, ci în acord cu voința judecătorului, echivalând cu o justiție privată. În condițiile în care judecătorul nu se mai supune legii și își impune în mod arbitrar voința, dreptul la apărare al părților prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituție nu mai poate fi atins. Dispozițiile art. 202 alin. 1 încalcă prevederile constituționale invocate în măsura în care pe lista experților autorizați nu există un număr suficient de experți care să permită desfășurarea procedurii de numire a expertului prin tragere la sorți.

Judecătoria Oltenița apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constituțional, întrucât existența unui singur expert în specialitatea topografie nu are nicio legătură cu excepția invocată, ci ține de organizarea corpului experților autorizați să funcționeze pe lângă tribunale.

Instanța poate recurge la desemnarea unui alt expert înscris pe lista experților care funcționează pe lângă alte tribunale, în situația în care părțile nu sunt de acord cu desemnarea expertului înscris pe lista experților topografi de pe lângă Tribunalul Călărași. Dispozițiile legale invocate nu reglementează dreptul la apărare, ci modul în care sunt desemnați experții în vederea efectuării de expertize în cauzele în care se impun astfel de probe.

În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța arată că aceasta este o normă care reglementează situația în care o excepție poate fi unită cu fondul numai dacă probele necesare soluționării excepției sunt comune cu probele utile soluționării fondului, iar unirea unei excepții cu fondul nu îngrădește dreptul unei persoane de a se adresa justiției, dreptul la un proces echitabil ori la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale atacate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 137 alin. 2 și art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 137 alin. 2: "Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.";

- Art. 202 alin. 1: "Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către instanță, prin tragere la sorți, în ședință publică, de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 782 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, Curtea a reținut că "regula o constituie soluționarea separată a excepțiilor, prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă instituind o derogare, care este de strictă interpretare și aplicare. De aceea, dacă instanța a unit excepția cu fondul, întrucât era necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, prin dispozitivul hotărârii se va pronunța mai întâi asupra excepției, motivând soluția în considerentele acesteia". Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată oferă premisa soluționării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată și nejustificată a duratei procesului ar surveni tocmai în ipoteza prefigurată de autorul excepției, potrivit căreia toate excepțiile procesuale ar trebui să fie soluționate separat, inclusiv acele excepții vizate de prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă. De asemenea, Curtea a constatat că pentru o bună administrare a justiției este firesc ca instanțele, în virtutea textului de lege criticat, să unească cu fondul acele excepții pentru a căror soluționare este necesară administrarea acelorași probe ca și pentru judecarea fondului. O asemenea prevedere legală dă expresie tocmai exigențelor constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil și la termenul rezonabil în care acesta se impune a fi finalizat.

În ceea ce privește art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că și acesta este constituțional, întrucât, dacă părțile din proces nu se învoiesc cu privire la numirea expertului, este firesc ca judecătorul să aleagă persoana specialistului de pe lista întocmită de biroul local de expertize, iar, în cazul când pe o asemenea listă ar fi un singur expert, instanța poate recurge la desemnarea unui expert înscris pe lista existentă la un alt tribunal și astfel imparțialitatea se păstrează, fiind asigurate accesul liber la justiție, dreptul la apărare și înfăptuirea justiției.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. 2 și art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Toader, Iordana Dobre, Niculina Grigore, Constantin Stan, Nicolae Stan, Mihaela Stan și Mariana Stan în Dosarul nr. 4.005/269/2009 al Judecătoriei Oltenița.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.