Decizia nr. 186/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192^4 alin. (2), art. 206^21 alin. (10) și art. 206^43 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) și
art. 192^7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Marieș Leș Daniel Gabriel în Dosarul nr. 97/219/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 97/219/2009, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) și
art. 192^7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Marieș Leș Daniel Gabriel.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (7) și (8) din Constituție. În esență, autorul excepției este nemulțumit de faptul că, pentru încălcarea regulilor prevăzute de dispozițiile criticate, i se pot aplica anumite sancțiuni, care pot fi însoțite de măsura confiscării produselor în cauză.
Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, prevederile constituționale invocate neavând legătură cu obiectul dedus judecății.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) și
art. 192^7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal au fost abrogate, începând cu 1 aprilie 2010, prin
art. III alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , astfel încât, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Prin încheiere, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (2), art. 192^4 alin. (2) și
art. 192^7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conținut:
- Art. 168 alin. (2): "Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.";
- Art. 192^4 alin. (2): "Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.";
- Art. 192^7 alin. (2) și (3): "(2) Produsele achiziționate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condițiile și cantitățile prevăzute în norme.
(3) Produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor prevăzute în norme și destinate consumului în România se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale și, în acest caz, se datorează acciza în România."
Dispozițiile criticate au fost abrogate prin
art. III alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Prin
art. I pct. 148 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , la titlul VII, după capitolul I s-a introdus un nou capitol, capitolul I^1 "Regimul accizelor armonizate", alcătuit din art. 206^2 - 206^69.
Curtea constată că soluția legislativă conținută de dispozițiile art. 168 alin. (2) și de cele ale
art. 192^7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal a fost preluată de dispozițiile art. 206^21 alin. (10) și art. 206^43 alin. (3) și (4), introduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , iar cea prevăzută de dispozițiile art. 192^4 alin. (2) nu a mai fost preluată, textul fiind abrogat. Noile texte au următorul conținut:
- Art. 206^21 alin. (10): "Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.";
- Art. 206^43 alin. (3) și (4): "(3) Produsele achiziționate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condițiile și în cantitățile prevăzute în normele metodologice.
(4) Produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor prevăzute în normele metodologice și destinate consumului în România se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale și, în acest caz, se datorează acciza în România."
Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 192^4 alin. (2), art. 206^21 alin. (10) și
art. 206^43 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (7) și (8) - Dreptul de proprietate privată.
1. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 192^4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009.
Or, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și jurisprudența sa constantă în astfel de situații, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 192^4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal.
2. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^21 alin. (10) și
art. 206^43 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, Curtea constată că, în jurisprudența sa constantă, a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite avute în vedere, să reglementeze condițiile concrete ale exercitării dreptului de proprietate.
Curtea constată că, în situația în care textele de lege criticate prevăd anumite condiții specifice pentru deținerea și comercializarea bunurilor care se încadrează în categoria produselor accizabile, condiții ce răspund necesității îndeplinirii unor obligații de ordin fiscal, operatorul economic este obligat să le respecte. Neîndeplinirea acestor condiții atrage cu titlu de consecință și caracterul ilicit al deținerii și comercializării acestor produse, fapt ce justifică aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, fără a se încălca în acest mod prevederile constituționale invocate.
Mai mult, activitatea economică nu poate să se desfășoare decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel că sancționarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificația unei restrângeri nejustificate a acestei activități sau a unei restrângeri nejustificate a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 192^4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Marieș Leș Daniel Gabriel în Dosarul nr. 97/219/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^21 alin. (10) și ale
art. 206^43 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.