Decizia nr. 667/2011

Cu Adresa nr. 51/1.901 din 21 aprilie 2011, secretarul general al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale sesizarea formulată de un grup de 53 de deputați, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constituție și ale

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru exercitarea controlului de constituționalitate asupra

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011

privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 .

Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 2.454 din 21 aprilie 2011 și constituie obiectul Dosarului nr. 525L/2/2011.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 53 de deputați. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituționalitate sunt următorii: Victor-Viorel Ponta, Adrian Năstase, Mircea Dușa, Aurelia Vasile, Marian Neacșu, Viorel Hrebenciuc, Dumitru Chiriță, Florin-Costin Pâslaru, Lucreția Roșca, Victor Socaciu, Sonia-Maria Drăghici, Rodica Nassar, Dorel Covaci, Victor Cristea, Cornel Itu, Florin Iordache, Ion Stan, Ion Burnei, Filip Georgescu, Andrei Dolineaschi, Iuliu Nosa, Vasile Popeangă, Neculai Rățoi, Gheorghe Ana, Angel Tîlvăr, Cornel-Cristian Resmeriță, Marian Ghiveciu, Costică Macaleți, Horia Teodorescu, Eugen Bejinariu, Nicolae Bănicioiu, Gheorghe Antochi, Viorel Ștefan, Sorin Constantin Stragea, Tudor Panțîru, Ion Călin, Nicolae-Ciprian Nica, Doina Burcău, Radu Costin Vasilică, Aurel Vlădoiu, Antonella Marinescu, Valeriu Ștefan Zgonea, Laurențiu Nistor, Anghel Stanciu, Iulian Claudiu Manda, Florina Ruxandra Jipa, Gheorghe Ciocan, Cristian-Sorin Dumitrescu, Radu Eugeniu Coclici, Mădălin-Ștefan Voicu, Florentin Gust Băloșin, Ciprian-Florin Luca și Ioan Sorin Roman.

Autorii sesizării consideră neconstituțională

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011

privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților, deoarece contravine prevederilor

art. 64 alin. (5) din Constituție, Deciziei Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 , precum și dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. f), art. 40 alin. (3), art. 41, art. 43 alin. (2), art. 44 și art. 45 alin. (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul Camerei Deputaților. În acest sens, aceștia susțin că, "după adoptarea de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010

[...], Grupul parlamentar al deputaților independenți, în realitate membri ai UNPR, partid care nu a participat la alegeri, cu concursul deputaților PDL, UDMR, minorități, a reușit să promoveze un proiect de hotărâre în Plenul Camerei Deputaților prin care, în contradicție cu prevederile constituționale și ale Regulamentului Camerei Deputaților, să-și impună în mai multe comisii permanente parlamentari nu ca simpli membri, ci în birourile acestor comisii". Proiectul de hotărâre a fost adoptat de Plenul Camerei Deputaților cu ignorarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010

și cu încălcarea art. 45 din Regulamentul Camerei Deputaților. În continuare, consideră că "stabilirea funcțiilor în cadrul comisiilor permanente, în lipsa unui acord între toți liderii grupurilor parlamentare nu poate avea loc decât în sesiunea următoare și nu în cea în desfășurare. Prin adoptarea

Hotărârii nr. 8/2011 , deputații UNPR, constituiți în Grupul independenților, au depășit numărul funcțiilor raportat la ponderea pe care o au în cadrul Camerei Deputaților". În aceste condiții și ținând seama de faptul că "Plenul nu poate decât să ia act de hotărârile fiecărei comisii," adoptarea

Hotărârii nr. 8/2011

de către Plen reprezintă "un abuz".

În temeiul

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 21 aprilie 2011, Curtea Constituțională a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților asupra sesizării de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților asupra sesizării de neconstituționalitate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând sesizarea, lucrările și documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor,

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011 , prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituție și al dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost sesizată să se pronunțe asupra sesizării de neconstituționalitate.

Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011

privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 .

Autorii sesizării susțin că această hotărâre contravine "prevederilor

art. 64 alin. (5) din Constituție, Deciziei Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 , potrivit căreia, după constituirea oficială a unui grup parlamentar, acesta poate solicita funcții începând cu următoarea sesiune parlamentară, precum și dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. f), art. 40 alin. (3), art. 41, art. 43 alin. (2), art. 44 și art. 45 alin. (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul Camerei Deputaților".

Examinând obiectul și temeiurile sesizării de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii sesizării solicită să se constate că

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011

este contrară, în principal, prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituție, conform cărora "Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere", pentru faptul că Grupul parlamentar al deputaților independenți a reușit să promoveze un proiect de hotărâre în Plenul Camerei Deputaților prin care să își impună în mai multe comisii permanente parlamentari nu ca simpli membri, ci în birourile acestor comisii.

În legătură cu acest aspect, Curtea reține că, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului și ale art. 64 privind organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, fiecare Cameră este în drept să își stabilească, în limitele și cu respectarea prevederilor constituționale, regulile de organizare și funcționare, care, în substanța lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Ca urmare, organizarea și funcționarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei Camere, cu votul majorității membrilor Camerei respective.

Astfel, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a Camerei Deputaților, consacrat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituție, orice reglementare privind organizarea și funcționarea Camerei Deputaților, care nu este prevăzută de Constituție, poate și trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaților este suverană în a adopta măsurile pe care le consideră necesare și oportune pentru buna organizare și funcționare a sa, inclusiv cele privind constituirea și alegerea structurilor sale de conducere și de lucru.

În acest sens sunt dispozițiile art. 12 și art. 20 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum au fost modificate și completate prin dispozițiile

hotărârilor Camerei Deputaților nr. 26/2010

și

nr. 27/2010 , dispoziții care au următorul conținut:

- Art.12: "(1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaților. Ele se pot constitui din deputați care au candidat în alegeri pe lista aceluiași partid politic, a aceleiași formațiuni politice, pe listele unei alianțe politice sau alianțe electorale și din deputați independenți sau care au devenit independenți. Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care au obținut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constituția României, republicată, pot constitui un singur grup parlamentar.

(2) Deputații unui partid politic sau ai unei formațiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

(3) Deputații care au candidat pe listele unei alianțe politice sau alianțe electorale și fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.

(4) Deputații partidelor politice, formațiunilor politice, alianțelor politice sau ai alianțelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum și deputații independenți sau care au devenit independenți în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) sau într-un grup al deputaților independenți, după caz.

(5) Deputații care au devenit independenți în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar cu respectarea alin. (6).

(6) Un grup parlamentar este format din minimum 10 deputați.

(7) În cazul constituirii de noi grupuri parlamentare, acestea sunt prezentate plenului de către liderii lor, la începutul sesiunii parlamentare.";

- Art. 20 alin. (3): "Biroul permanent al Camerei Deputaților este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politică a Camerei Deputaților. În cazul constituirii unui grup de deputați independenți având un număr de minimum 10 deputați, componența Biroului permanent se renegociază conform noii configurații politice a Camerei Deputaților, începând cu următoarea sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputații independenți îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent."

În aceste condiții este evident că respectarea principiului statuat prin art. 64 alin. (5) din Constituție intră în obligațiile Plenului Camerei Deputaților, iar

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/2011

nu conține nicio dispoziție care ar înfrânge acest principiu constituțional.

În continuare, Curtea constată că, prin raportare la cele reținute prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010

privind constituționalitatea art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum a fost modificat prin hotărârile Camerei Deputaților nr. 26 și nr. 27 din 5 octombrie 2010, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, autorii sesizării nu formulează o critică întemeiată de neconstituționalitate a

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011 . Astfel, din perspectiva situației examinate de Curtea Constituțională prin decizia menționată, și anume cea referitoare la procedura de modificare a unor texte regulamentare, prin prezenta sesizare este adusă spre analiză situația deputaților UNPR, constituiți în Grupul independenților, care, prin efectul hotărârii criticate, au depășit numărul funcțiilor raportat la ponderea pe care o au în cadrul Camerei Deputaților. Or, o asemenea abordare nu poate fi primită, din moment ce, respectând structura politică a Camerei Deputaților, liderii grupurilor parlamentare au competența de a negocia sau renegocia eventuala modificare a componenței Biroului permanent, care se realizează începând cu următoarea sesiune, precum și componența birourilor de conducere ale comisiilor permanente.

În raport cu aceste împrejurări, analiza Curții este și trebuie să fie una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii exclusiv parlamentare.

În fine, nici critica

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 8/2011 , prin raportare la dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. f), art. 40 alin. (3), art. 41, art. 43 alin. (2), art. 44 și art. 45 alin. (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, nu poate fi primită. Asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, în temeiul

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției".

De altfel, potrivit obiectului de activitate și trăsăturilor caracteristice, comisiile permanente sunt organe de lucru ale Camerei Deputaților pentru pregătirea activității de legiferare, precum și pentru realizarea funcției de control parlamentar.

Față de cele menționate, Curtea constată că sesizarea formulată de un grup de 53 de deputați pentru exercitarea controlului de constituționalitate asupra

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011

privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, al

art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge sesizarea și constată că

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 12 aprilie 2011

privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților este constituțională.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 18 mai 2011 și la ea au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.