Decizia nr. 401/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, așa cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
- OUG nr. 134/2005 29 septembrie 2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind P…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, precum și ale art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mihai Dezsi în Dosarul nr. 4.299/111/P/2007 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, excepție ce face obiectul Dosarului nr. 2.926D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.790D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , excepție ridicată de Iepan Petru Cocian și Mihai Halas în Dosarul nr. 4.287/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.855D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Leontin Duță în Dosarul nr. 6.295/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Florin Kovacs, din cadrul Baroului Timiș.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.926D/2010, nr. 3.790D/2010 și nr. 3.855D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Avocatul autorului excepției Leontin Duță este de acord cu conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.790D/2010 și nr. 3.855 D/2010 la Dosarul nr. 2.926D/2010, care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul pentru autorul excepției, Leontin Duță, apărătorul acestuia, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituționalitate formulate în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.299/111/P/2007, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, precum și ale art. 1 alin. (1) și alin. (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mihai Dezsi.
Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.287/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , excepție ridicată de Iepan Petru Cocian și Mihai Halas.
Prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.295/325/2010, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Leontin Duță.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005
este neconstituțională deoarece "a fost adoptată sub noul regim constituțional care, în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, exclude regimului de reglementare prin ordonanțe de urgență, între altele, și regimul instituțiilor fundamentale ale statului". Se mai arată că "este evidentă fraudarea normelor constituționale - câtă vreme vorbim de o structură înființată fără avizul Curții de Conturi, care nu este în subordinea Guvernului - câtă vreme Ministerul Public nu are un ministru în Guvern, apărând ca o structură autonomă și independentă, în afara controlului Guvernului". În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , astfel cum au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , se susține că sunt neconstituționale, întrucât "instituie un organism paralel instituției constituționale a Ministerului Public, instituție care trebuie să funcționeze unitar și coerent, pe principiul legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic". Se arată că prin textele criticate se creează un "stat în stat", sustras ierarhiei constituționale care trebuie să guverneze Ministerul Public.
Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Satu Mare - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, "prin prisma dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituția României, unde se prevede că prin lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi".
Judecătoria Timișoara consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât ordonanța de urgență a fost aprobată prin lege de către Parlamentul României".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În ceea ce privește obiectul excepției se constată, din examinarea încheierilor de sesizare, precum și a concluziilor scrise formulate de autori, că acesta în constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 54/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, precum și prevederile art. 1 alin. (1) și (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , așa cum a fost modificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . Aceste din urmă texte legale au următorul conținut:
- Art. 1 alin. (1) și (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.
[... ]
(3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public".
- Art. 4 alin. (1): "Direcția Națională Anticorupție este condusă de un procuror șef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."
Dispozițiile Legii fundamentale invocate în motivarea excepției sunt următoarele: art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit căruia organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi se reglementează prin lege organică, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 116 privind organizarea ministerelor și a altor organe de specialitate, art. 117 privind înființarea ministerelor și art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin
Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, statuând că este neîntemeiată critica potrivit căreia prin aceste dispoziții se instituie un organism paralel instituției constituționale a Ministerului Public. Aceasta întrucât Direcția Națională Anticorupție a fost concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, "Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii", condiții care au stat și la fundamentarea organizării și funcționării Direcției Naționale Anticorupție. Faptul că în
art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
s-a prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții nu justifică susținerea că textul de lege este neconstituțional. Dimpotrivă, având în vedere și prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea pe baza principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, se poate constata că dispozițiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituționale menționate și o subliniere a naturii juridice a Direcției Naționale Anticorupție, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infracțiunilor de corupție.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neputând fi reținute, prin urmare, criticile formulate în raport cu art. 116, 117 și 131 din Legea fundamentală.
Curtea constată, totodată, că s-a mai pronunțat și asupra criticii acelorași texte legale, formulată în raport cu dispozițiile
art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a reținut că actuala Direcție Națională Anticorupție a fost înființată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, care a fost aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. La acea dată era în vigoare Constituția din anul 1991, care nu condiționa emiterea unei ordonanțe de urgență de îndeplinirea exigențelor prevăzute în prezent în alin. (4) și (6) ale art. 115, iar Guvernul a adoptat, în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înființare a instituției în cauză. Ținând seama însă de " Decizia nr. 235/2005 , prin care s-au declarat neconstituționale prevederile prin care Parchetul Național Anticorupție era competent cu investigarea infracțiunilor comise de către deputați și senatori, segmentându-se astfel major investigarea corupției la nivel înalt și influențându-se negativ eficiența activității de luptă împotriva acestui fenomen, cu implicații majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, datorită neadaptării la cerințele europene referitoare la justiție și combaterea corupției și având în vedere cerința restrângerii competenței organismului specializat în combaterea corupției la cazurile de mare corupție definite prin calitatea făptuitorului și prin valoarea prejudiciilor, precum și a eficientizării acestuia", Guvernul a emis
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , contestată în prezenta cauză. Prin urmare, având în vedere rațiunea edictării actului normativ, așa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4) din Constituție, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.
Referitor la afectarea dispozițiilor constituționale ale
art. 115 alin. (6), cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat că "din interpretarea textului constituțional se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale» și că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin". Prin urmare, a afecta presupune "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", "a antrena consecințe negative". Astfel, referitor la interdicția Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență în domeniul instituțiilor fundamentale ale statului, în speță Ministerul Public, Curtea a constatat că fondul reglementării constituit de dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
nu afectează, în sensul arătat mai sus, instituția Ministerului Public, transformarea Parchetului Național Anticorupție în Direcția Națională Anticorupție fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din rațiuni de conformitate cu Legea fundamentală și impuse la rândul lor de
Decizia Curții Constituționale nr. 235/2005 , definitivă și general obligatorie, și, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătățirii activității acestei structuri specializate. Întrucât prin natura și finalitatea reglementării criticate nu s-au evidențiat aspecte negative menite a perturba organizarea și funcționarea Ministerului Public, Curtea a respins criticile formulate.
Aceste considerente au fundamentat, de altfel, și pronunțarea de către Curtea Constituțională a
Deciziei nr. 1.367 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010, fiind valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, în ansamblu, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (3^1) și
art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, așa cum au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , excepție ridicată de Mihai Deszi în Dosarul nr. 4.299/111/P/2007 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Iepan Petru Cocian și Mihai Halas în Dosarul nr. 4.287/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și, în ceea ce privește
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , de Leontin Duță în Dosarul nr. 6.295/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.