Decizia nr. 477/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Cabinetul individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanța în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Cabinet individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanța într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect obligarea de emitere a unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, făcând referire doar la contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, iar nu și la cele ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale, sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, din conținutul art. 126 alin. (6) din Constituție rezultând că este garantat controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, iar din teza a doua a
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
rezultând că sunt asimilate actelor administrative în sensul acestei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul susține că din categoria contractelor enumerate la
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
fac parte acelea pe care doctrina și legea le denumește "contracte administrative", contracte distincte de celelalte contracte pe care autoritățile publice le încheie în regim de drept privat. Asimilarea acestor contracte actelor administrative a fost făcută plecând de la regimul juridic special aplicabil acestor contracte. Celelalte contracte încheiate de autoritățile publice sunt și rămân supuse unui regim de drept privat (civil, comercial), litigiile izvorâte din încheierea și executarea lor fiind date în competența instanțelor care soluționează astfel de litigii, iar nu a celor de contencios administrativ.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conținut:
Articolul 2
"Semnificația unor termeni"
"(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...]
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (6) din Constituție referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Textul de lege criticat definește "actul administrativ" ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Totodată, potrivit aceluiași text de lege, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Cât privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
contravine dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece face referire doar la contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, iar nu și la cele ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit normei constituționale invocate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Or, Curtea reține că textul de lege criticat nu îngrădește controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, al actelor administrative ale autorităților publice, ci definește noțiunea de "act administrativ". Calificarea unui anumit contract ca fiind act administrativ aparține în exclusivitate instanțelor judecătorești chemate să soluționeze un litigiu.
În același sens, Curtea constată că susținerile autorului excepției au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru soluționarea recursului aflat pe rolul instanței, iar nu a excepției de neconstituționalitate invocate, și urmăresc modalitatea în care instanța de fond a interpretat și aplicat prevederile de lege criticate. Or, aceste aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, aceasta nefiind instanță de control judiciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Cabinetul individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanța în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.