Decizia nr. 670/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) și

art. 26 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Gheorghe Alecsăndruț, Angela Alecsăndruț, Nicolai Lazari, Svetlana Lazari, Petru Secară și Geta Secară în Dosarul nr. 3.735/279/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 mai 2011 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 14 și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 18 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.735/279/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) și

art. 26 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Gheorghe Alecsăndruț, Angela Alecsăndruț, Nicolai Lazari, Svetlana Lazari, Petru Secară și Geta Secară într-o cauză civilă având ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii civile pronunțate de Tribunalul Neamț privind anulare act.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât proprietarii care nu au avut cunoștință nici de adunarea asociației de proprietari și, evident, nici de faptul că s-ar fi adoptat vreo hotărâre a acesteia nu mai au posibilitatea apărării drepturilor ai căror titulari sunt, întrucât, potrivit

art. 26 din Legea nr. 230/2007 , legiuitorul a impus un termen de decădere de 45 de zile pentru atacarea actelor contrare legii sau statutului, termen care se calculează de la adoptarea hotărârii. Așa fiind, prevederile legale criticate restrâng dreptul la apărare al proprietarilor care nu au avut cunoștință de adunarea generală și nici posibilitatea de a participa la dezbateri și cărora nu li s-a comunicat hotărârea. De asemenea, apreciază că este încălcat accesul liber la justiție, întrucât acest drept este limitat de promovarea acțiunii în termen de 45 de zile de la adoptare, moment de care nu au cum să aibă cunoștință până în ziua comunicării hotărârii. Astfel, autorii excepției consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale prin faptul că legiuitorul nu a impus prin norma legală criticată obligativitatea ca hotărârile adoptate să fie comunicate tuturor proprietarilor într-un anumit termen, iar termenul de promovare a acțiunii în justiție de 45 de zile să fie calculat de la comunicarea hotărârilor adoptate de asociația de proprietari, și nu de la adoptarea lor.

Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale și-a exprimat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul că aceasta este întemeiată, fără a-și motiva însă opinia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007

nu contravin Constituției, însă, cu privire la prevederile art. 26 din același act normativ, apreciază că acestea sunt neconstituționale, întrucât prevederile legale criticate îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (4) și

art. 26 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul conținut:

- Art. 25 alin. (4): "Hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor.";

- Art. 26: "Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare și art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 privind restrângerile ce pot fi aduse drepturilor și libertăților, dispoziții cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate nu fac niciun fel de distincție între proprietarii membri ai asociației de proprietari și ceilalți proprietari. Așa cum rezultă și din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 230/2007 , hotărârile adunării generale a asociației de proprietari privind buna întreținere și exploatare a condominiului, inclusiv cele de reabilitare termică și/sau cele de consolidare, sunt obligatorii pentru toți proprietarii din condominiu, indiferent dacă sunt sau nu membri ai asociației de proprietari. Așa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi reținută contrarietatea acestor prevederi cu principiul constituțional al egalității în drepturi, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Curtea constată că autorii excepției susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale prin faptul că legiuitorul nu a impus obligativitatea ca termenul de promovare a acțiunii în justiție îndreptate împotriva hotărârilor adoptate de adunarea generală a asociației de proprietari să fie calculat de la comunicarea hotărârilor adoptate de asociația de proprietari, și nu de la momentul adoptării acestora.

Din perspectiva acestei critici, Curtea constată că prevederile

art. 26 din Legea nr. 230/2007

sunt susceptibile a ridica probleme de constituționalitate în ceea ce privește momentul de la care proprietarii pot ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației de proprietari. În acest context, referitor la principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea consideră că acesta este înfrânt din următoarele considerente:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, relevă importanța deosebită pe care această instanță o atribuie principiului liberului acces la justiție pentru însăși existența unei societăți democratice. Astfel, acestei hotărâri îi poate fi atribuit un dublu merit: pe de o parte, acela de a fi tranșat problema privind sfera de aplicabilitate a art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul în care acesta reglementează nu numai condițiile necesare desfășurării unui proces echitabil, ci și dreptul de a accede la un astfel de proces pentru apărarea drepturilor prevăzute de lege, iar pe de altă parte, acela de a fi subliniat importanța exercitării unui asemenea drept în contextul unei societăți democratice și al unui stat de drept. Așa cum s-a subliniat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legală, chiar și la nivelul suprem, prin Constituție, nu este de natură a asigura și o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiție trebuie să fie asigurat, în consecință, în mod efectiv și eficace.

În sensul considerentelor expuse mai sus, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective", în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

Totodată, principiul accesului liber la justiție implică și adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale. În acest sens, prin Hotărârea din 29 martie 2000 pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că o normă este "previzibilă" numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane să își corecteze conduita, iar prin Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunțată în Cauza Sunday Times contra Regatului Unit, aceeași Curte a decis că "cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă".

Referitor la textul

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 , acesta prevede că hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor. În speța de față, Curtea Constituțională reține că asociația de proprietari nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a hotărârii adoptate, astfel încât nu s-a realizat publicitatea hotărârilor ce vizează în mod direct proprietarii.

Din conținutul textului

art. 26 din Legea nr. 230/2007

rezultă indubitabil dreptul oricărui proprietar/coproprietar dintr-un imobil cu destinație de locuințe de a ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației, dacă aceasta "este de natură să producă daune intereselor proprietarilor", iar termenul de contestare a hotărârii adunării generale a proprietarilor curge la fel, atât pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației, cât și pentru membrii acesteia, și anume de la data adoptării hotărârii.

În aceste condiții, Curtea apreciază că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală a asociației de proprietari și nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de norma legală criticată, și anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Din această perspectivă, Curtea constată că

art. 26 din Legea nr. 230/2007

aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate.

Așa fiind, Curtea constată că sintagma "de la adoptarea acesteia" cuprinsă în

art. 26 din Legea nr. 230/2007

este neconstituțională, referitor la momentul de la care se poate ataca în justiție respectiva hotărâre.

În ceea ce privește susținerea referitoare la neconstituționalitatea prevederilor

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 , Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, întrucât acest text de lege, care reglementează procedura ce trebuie urmată pentru adoptarea hotărârilor în adunarea generală a asociației de proprietari, nu contravine niciuneia din normele constituționale invocate de autorii excepției.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și constată că sintagma "de la adoptarea acesteia" este neconstituțională, excepție ridicată de Gheorghe Alecsăndruț, Angela Alecsăndruț, Nicolai Lazari, Svetlana Lazari, Petru Secară și Geta Secară în Dosarul nr. 3.735/279/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de aceiași autori, în același dosar, al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2011.