Decizia nr. 530/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 și art. 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bautrans Budapest KFT în Dosarul nr. 130/195/2010 al Judecătoriei Brad.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 130/195/2010, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 și art. 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bautrans Budapest KFT, parte responsabilă civilmente în dosarul penal mai sus menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile art. 16 din Codul de procedură penală permit ca introducerea în cauză a părții responsabile civilmente să se facă abia în momentul fazei de judecată, sens în care aceasta este privată de toate posibilitățile legale de a-și exercită drepturile în faza de urmărire penală, cu precădere cele referitoare la audiere, apărare și la prezentarea materialului de urmărire penală.

Judecătoria Brad opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu este afectată ordinea constituțională, ci se creează un cadru legal care asigură părții responsabile civilmente drepturi procesuale egale cu ale celorlalte părți în funcție de poziția procesuală a acestora.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale sunt constituționale, deoarece nimic nu oprește pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală, partea responsabilă civilmente putând interveni în proces până la terminarea cercetării judecătorești, bucurându-se de aceleași garanții procesuale pe care legea le oferă învinuitului sau inculpatului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. 1 - Partea responsabilă civilmente, art. 76 - Explicații prealabile, art. 173 alin. 1 - Asistența celorlalte părți, art. 250 - Prezentarea materialului, art. 252 - Cereri noi formulate de inculpat și art. 257 - Prezentarea materialului de către procuror, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. 1: "Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.";

- Art. 76: "Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, precum și persoana civilmente responsabilă.

Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenția că declarația de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe de judecată, până la citirea actului de sesizare.";

- Art. 173 alin. 1: "Apărătorul părții vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii.";

- Art. 250: "După punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fața sa și:

a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite;

b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoștință de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citește materialul;

c) îl întreabă, după ce a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare.";

- Art. 252: "Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată și dispune prin ordonanță admiterea sau respingerea lor.

Organul de cercetare dispune prin aceeași ordonanță completarea cercetării penale, atunci când din declarațiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.";

- Art. 257: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 250 și următoarele, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 686 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituțională a statuat că instituirea unui termen până la care, la cerere sau din oficiu, partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal nu contravine prevederilor constituționale invocate. Astfel, nimic nu oprește pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală, deoarece, potrivit art. 16 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în proces până la terminarea cercetării judecătorești, bucurându-se de aceleași garanții procesuale pe care legea le oferă învinuitului sau inculpatului. De asemenea, potrivit criticilor avansate de autorul excepției, s-ar desprinde concluzia că, în situația în care introducerea în cauză are loc în faza de judecată, partea responsabilă civilmente nu își poate formula o apărare conformă cu procesul echitabil, fiind privată de toate posibilitățile legale de a-și exercită drepturile în faza de urmărire penală, cu precădere cele referitoare la audiere, apărare și la prezentarea materialului de urmărire penală. "Critica nu poate fi reținută, deoarece de la acel moment începe o nouă procedură, care, spre deosebire de faza de urmărire penală, se caracterizează prin oralitate, nemijlocire și contradictorialitate. În plus, exercitarea acțiunii civile, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 17 din Codul de procedură penală, este în strânsă legătură cu manifestarea univocă de voință a părții vătămate de a se constitui parte civilă și pentru care, potrivit art. 15 alin. 2, legea procesual penală prevede același moment până la care poate pretinde tragerea la răspundere civilă a inculpatului, respectiv a părții responsabile civilmente. Iată deci că, sub aspectul responsabilității, potrivit legii civile, toate părțile interesate beneficiază de aceleași garanții procesuale conforme cu conceptul de proces echitabil."

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În sfârșit, cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 și art. 257 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepției consideră că vin în coliziune cu dispozițiile constituționale prin aceea că, în măsura în care partea responsabilă civilmente este introdusă în cauză în faza de judecată, este privată de beneficiul aplicării lor în prima fază a procesului penal. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, însuși potrivit art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, "Apărătorul [...] părții responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală [...] și poate formula cereri și depune memorii".

Așa fiind, textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la apărare, întrucât nu împiedică în niciun fel părțile responsabile civilmente să fie asistate de apărător.

Încălcarea principiului egalității în drepturi există atunci când se aplică un tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situații identice sau similare. Or, dispozițiile procedural penale care reglementează instituția părții responsabile civilmente se aplică în mod egal tuturor celor aflați în aceeași situație juridică, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, astfel încât nu poate fi reținută critica întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Constituție, care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii.

În plus, procedura obligativității prezentării materialului de urmărire penală este o instituție opozabilă organului de urmărire penală, ce privește învinuitul sau inculpatul, nefiind sub aspectul caracterului obligatoriu destinată celorlalte părți. Cu toate acestea, nimic nu oprește părțile din procesul penal ca, depunând un minim de diligență, să solicite studierea dosarului în vederea formulării apărărilor necesare. Faptul că partea responsabilă civilmente nu urmărește să își facă simțită prezența în prima fază a procesului penal, sperând în mod iluzoriu că ansamblul probator nu va impune introducerea sa în cauză, nu este de natură a conferi caracter neconstituțional procedurilor din faza de urmărire penală referitoare la explicații prealabile, asistența celorlalte părți, prezentarea materialului de urmărire penală.

De altfel, așa cum s-a statuat în decizia menționată mai sus, împrejurarea că această parte ia procedura din faza de judecată nu înseamnă că a fost privată de un proces echitabil, deoarece din acest moment sunt aplicabile regulile procedurale referitoare la contradictorialitate, oralitate și nemijlocire, suficiente pentru prezervarea drepturilor constituționale pretins încălcate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 și art. 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bautrans Budapest KFT în Dosarul nr. 130/195/2010 al Judecătoriei Brad.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.