Decizia nr. 469/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 47 alin. (5) din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Cristian Dina, Gabriela Udrea, Marcel Dîmbean, Sanda Elisabeta Mergheș, Petru Eugen Mergheș, Liliana Dorina Iancu, Ademir Stoica, Pompilia Ariana Samoilă și Corneliu Samoilă în Dosarul nr. 5.823/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.823/30/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristian Dina, Gabriela Udrea, Marcel Dîmbean, Sanda Elisabeta Mergheș, Petru Eugen Mergheș, Liliana Dorina Iancu, Ademir Stoica, Pompilia Ariana Samoilă și Corneliu Samoilă într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care permit modificarea regulilor de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor aferente acestora printr-un plan urbanistic zonal, fără a fi necesar acordul vecinilor afectați de noile modificări, "ceea ce limitează exploatarea dreptului de proprietate astfel cum este garantat de art. 44 alin. (7) din Constituția României".

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 44 alin. (1) și (7) din Constituție impun anumite obligații în sarcina titularului dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege este constituțional, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 32 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001. La data sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat avea următorul cuprins:

- Art. 32 alin. (5) lit. a): "În situația prevăzută la alin. (1) lit. b) și c), se pot aduce următoarele modificări reglementărilor din Planul urbanistic general:

a) prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei;"

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011,

art. 32 din Legea nr. 350/2001

a fost modificat, conținutul acestuia fiind preluat în

art. 47 alin. (5) din Legea nr. 350/2001 , dispoziții care au următoarea redactare: "Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic și arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise."

Or, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanța de contencios constituțional a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Prin urmare, Curtea constată că soluția legislativă criticată a fost preluată în dispozițiile

art. 47 alin. (5) din Legea nr. 350/2001

și, prin urmare, reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă aceste dispoziții de lege.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (7) privind dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dreptul de proprietate este garantat, iar conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Aceste dispoziții constituționale, în deplin acord cu cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, permit posibilitatea instituirii unor limite legale de exercitare a dreptului de proprietate, pentru protejarea unor interese publice: în interes economic general sau fiscal, în interes edilitar, în interes de salubritate și sănătate publică, în interes social, cultural istoric, urbanistic și arhitectural, în interesul siguranței și apărării naționale etc., cu condiția ca aceste limitări legale să nu atingă însăși substanța dreptului de proprietate.

Or, potrivit textului de lege criticat, prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări cu privire la regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise.

Jurisprudența constantă a Curții Constituționale a statuat că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. (A se vedea în acest sens

Decizia nr. 612/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.117 din 12 decembrie 2005.)

Prin urmare, Curtea constată că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale, textul de lege criticat nefiind în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate.

Pe de altă parte, Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți de omisiunea de reglementare a acordului vecinilor afectați de modificările regulilor de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor aferente acestora printr-un plan urbanistic zonal, ceea ce intră în competența exclusivă a legiuitorului, iar nu a instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 47 alin. (5) din Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Cristian Dina, Gabriela Udrea, Marcel Dîmbean, Sanda Elisabeta Mergheș, Petru Eugen Mergheș, Liliana Dorina Iancu, Ademir Stoica, Pompilia Ariana Samoilă și Corneliu Samoilă în Dosarul nr. 5.823/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.