Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 508/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din Codul familiei

prezumat în vigoare

Data actului
19 aprilie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 480 din 7 iulie 2011
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 7.063 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Ioan Ghișe în Dosarul nr. 1.939/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că aprecierea "stării de nevoie" ține de instanța de judecată, și nu de competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.939/55/2010, Judecătoria Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Ioan Ghișe într-o cauză civilă având ca obiect majorare pensie de întreținere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin modul de reglementare a art. 86 alin. 2 din Codul familiei se lasă la aprecierea instanței interpretarea stării de nevoie a celui care solicită întreținerea. De aceea, consideră că prin această practică sunt încălcate normele constituționale ale art. 16, 21 și 48, întrucât sintagma "stare de nevoie", așa cum este stipulată în norma legală, prezintă un caracter general, care lasă loc interpretării.

Judecătoria Arad - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În opinia instanței, prin sintagma "stare de nevoie" legiuitorul a folosit o formulare generală, pentru a nu limita drepturile subiecților de drept, care pot fi dintre cele mai diverse, lăsând deliberat ca stabilirea acestei noțiuni să rămână la latitudinea judecătorului. Astfel, faptul că nu s-au arătat în mod limitativ cazurile de nevoie de către legiuitor nu înseamnă că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în general normele legale fiind enunțiative și exemplificative, și nu limitative sau exhaustive.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Totodată, arată că în speța de față se pune în discuție modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, aspect care ține de competența instanței de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din Codul familiei, care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. 1: "Până la desfacerea căsătoriei în condițiile prevăzute de art. 39, soții își datorează întreținere.";

- Art. 86 alin. 2: "Are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție și ale art. 48 privind familia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, având în vedere susținerile autorului acesteia, Curtea constată că nu se formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, aspectele invocate privind mai degrabă modificarea conținutului normelor legale criticate.

Aceste susțineri nu pot fi reținute, dat fiind faptul că, potrivit competenței sale înscrise în

art. 146 din Constituție și în cap. III din Legea nr. 47/1992 , Curtea verifică, în cadrul controlului de constituționalitate, conformitatea legilor și a ordonanțelor Guvernului cu dispozițiile și principiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Modificarea conținutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării."

Pe de altă parte, Curtea reține că neconstituționalitatea textelor de lege criticate nu poate fi dedusă din modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale de către instanțele de judecată. În realitate, motivele invocate în susținerea excepției demonstrează că autorul excepției este nemulțumit de faptul că judecătorul este cel care apreciază "starea de nevoie" și nu legiuitorul.

Or, exercitarea controlului asupra activității de interpretare și aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Ioan Ghișe în Dosarul nr. 1.939/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.