Decizia nr. 501/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175-184^1 și art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 și ale cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale și procedurale comune") din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 1.310/98/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepției solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fața Tribunalului Ialomița - Secția penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la prevederile art. 175-184^1 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepției vizează modificarea textelor de lege criticate, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.310/98/2010, Tribunalul Ialomița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 și ale cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale și procedurale comune") din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Sabin Bâltac cu ocazia soluționării unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice, dreptul la un proces echitabil și dreptul la informație. În acest sens arată că, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru partea care a lipsit de la dezbateri și de la pronunțare termenul de declarare a apelului începe să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, în condițiile în care comunicarea corectă nu poate fi decât una completă, respectiv comunicarea hotărârii redactate integral. În ceea ce privește dispozițiile cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale și procedurale comune") din Codul de procedură penală, autorul excepției consideră că acestea se pot reduce la prevederile art. 183 și 184 din cod, referitoare la mandatul de aducere, pentru a înlătura ambiguitățile generate de legiferarea mai multor variante de îndeplinire a procedurii de citare, având în vedere și avantajul executării mandatului de aducere prin organele de poliție.
Tribunalul Ialomița - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 363 alin. 3 și ale cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale și procedurale comune") din Codul de procedură penală, capitol ce cuprindea, la data sesizării Curții,
art. 175-184 din cod. Prin Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cap. II din Codul de procedură penală a fost completat, ulterior sesizării Curții, cu art. 184^1, cu menținerea soluției legislative atacate. Ca atare, Curtea se va pronunța asupra prevederilor art. 175-184^1 și art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Dispozițiile art. 363 alin. 3 din cod, criticate separat, au următorul cuprins: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 31 alin. (2) referitoare la dreptul la informație.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Referitor la prevederile art. 175-184^1 din Codul de procedură penală, autorul excepției solicită modificarea cap. II al titlului V din Codul de procedură penală, în sensul restrângerii acestuia la dispozițiile art. 183 și 184 din cod, pentru a înlătura ambiguitățile generate de legiferarea mai multor variante de îndeplinire a procedurii de citare. Asemenea solicitări nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175-184^1 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. În ceea ce privește dispozițiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, și nu aduc atingere nici egalității în fața legii și a autorităților publice și nici dreptului la un proces echitabil. Mai mult, pentru situațiile în care părțile sunt în imposibilitate de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilind în acest sens că "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile". Astfel, și în aceste cazuri este asigurată deplina exercitare a dreptului la un proces echitabil, criticile autorului excepției fiind neîntemeiate.
Cu același prilej, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, a prevederilor constituționale care reglementează egalitatea în drepturi. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se face "în condițiile legii".
În același sens este și
Decizia nr. 1.374 din 27 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 30 noiembrie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175-184^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 1.310/98/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția penală.
II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.