Decizia nr. 355/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Stelian Aivăncesei în Dosarul nr. 4.193/193/2010 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, Stelian Aivăncesei, lipsind cealaltă parte, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.193/193/2010, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție invocată de Stelian Aivăncesei, cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că drepturile sale salariale au fost stabilite prin încheierea contractului individual de muncă, salariul fiind indexat și majorat legal prin ordonanțe ale Guvernului, iar potrivit

art. 10 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. De asemenea, potrivit art. 78 din același cod, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.

Consideră că aplicarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010

și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010 , în situația sa, este nelegală, deoarece aceasta nu face diferența între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o completare a acestor drepturi, deoarece li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, ceea ce în cazul său nu este aplicabil, întrucât drepturile salariale nu au fost obținute prin sentințe, și au fost stabilite prin negocieri directe cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, în cazul său, se instituie o discriminare, deoarece contractul de muncă a încetat abuziv, nu a beneficiat de salariu, ceea ce nu este același lucru cu salariații din instituțiile publice care au beneficiat de salariu, iar drepturile salariale stabilite prin sentințe sunt doar o completare a acestora.

Judecătoria Botoșani opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , prin care se suspendă executarea hotărârilor judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și eșalonarea plății până în anul 2014, încalcă prevederile constituționale și convenționale referitoare la neretroactivitatea legii civile și generează discriminare, restrângerea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului de proprietate, creanțele având caracterul unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevantă fiind în acest sens practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României). Mai mult, se poate aprecia o încălcare a dreptului la un proces echitabil și la măsuri de protecție socială, dreptul la un trai decent. Este adevărat că în situații de excepție cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, este admisibilă o eșalonare a acestor drepturi, astfel cum și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa a avut în vedere acest aspect, cu condiția ca aceste plăți să se facă într-un termen rezonabil, apreciind că prelungirea fazei de executare de 2 ani și 10 luni constituie un asemenea termen. În cauza de față, prelungirea fazei de executare pe o perioadă de 4-5 ani și chiar mai mult nu poate fi considerată o perioadă rezonabilă, chiar în contextul unui deficit bugetar și a unor condiții economice dificile.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010

pentru modificarea

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, care au următorul cuprins:

- Art. 1. alin. (1): "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu."

Autorul excepției susține că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Din economia textelor criticate se constată că acestea reglementează o procedură de executare după care se va realiza plata unor sume prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii.

Deși prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , cu modificările și completările ulterioare, nu fac diferența explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, și drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reține că întinderea de aplicare a acesteia, așa cum de altfel reiese și din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.

Prin urmare, una este situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispoziții legale prin care să obțină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică, și alta este situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată.

În prima situație este vorba de obținerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală și nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii instituții publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obținute grevează bugetul public fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat.

Doar pentru această stare de lucruri Guvernul a emis

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , care a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010

și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010 , prin care a eșalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătorești pe o perioadă de timp care să poată fi susținută de resursele financiare ale bugetului.

De altfel, Curtea constată că prima eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii a fost reglementată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției. Ulterior acestui act normativ a fost adoptată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ce reglementează eșalonarea plății sumelor prevăzute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.

În consecință, ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza

art. 78 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale.

II. Persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanța de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, așa cum este prevăzut în

art. 78 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, se află în altă situație juridică decât cea vizată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

și de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 .

Potrivit prevederilor invocate din

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiteri actului de concediere.

Potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității constau, pe de o parte, în lipsirea actului de efectele contrarii normelor ce ar fi trebuit avute în vedere la încheierea sa și, pe de altă parte, în restabilirea legalității.

Or, restabilirea legalității, ca efect al nulității, implică restabilirea situației anterioare. Aceasta presupune ca persoana în cauză, ca urmare a anulării concedierii, să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, respectiv să își recupereze statutul de salariat, funcția sau postul, locul de muncă, să primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Având în vedere cele expuse, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepției, în realitate, nu vizează o problemă ce ține de contenciosul constituțional, ci este o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Stelian Aivăncesei în Dosarul nr. 4.193/193/2010 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.