Decizia nr. 599/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Astra" - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 12.666/280/2009 al Tribunalului Argeș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.291D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.298D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela-Cristina Aburaș în Dosarul nr. 20.222/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.299D/2010, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Șteopei în Dosarul nr. 20.971/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că părțile Lucia Baianț și Carmen Chiriță au transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.310D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Mițica în Dosarul nr. 7.046/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.469D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurora Cîrlan în Dosarul nr. 6.432/197/2010 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.291D/2010, nr. 3.298D/2010, nr. 3.299D/2010, nr. 3.310D/2010 și nr. 3.469D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.298D/2010, nr. 3.299D/2010, nr. 3.310D/2010, nr. 3.469D/2010 la Dosarul nr. 3.291D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu prezintă cerințele de claritate și coerență necesare și, astfel, contravin liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și dreptului la un tribunal ca și componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12.666/280/2009, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Astra" - S.A. din Pitești cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Încheierile din 18 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 20.222/325/2009 și nr. 20.971/325/2009, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Mihaela-Cristina Aburaș și Ioan Șteopei cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unor sentințe penale prin care au fost respinse ca tardive plângerile împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Încheierea din 2 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.046/271/2010, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Maria Mițica cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.432/197/2010, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Aurora Cîrlan cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul de proprietate privată, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților constituționale, înfăptuirea justiției, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor. În acest sens, arată că, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ținută, sub sancțiunea decăderii, să se adreseze instanței în termen de 20 de zile de la expirarea termenului inițial de soluționare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vătămată este sancționată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condițiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sancțiune pentru acesta din urmă.

Judecătoria Pitești - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

Tribunalul Timiș - Secția penală consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

Judecătoria Oradea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.

Judecătoria Brașov - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de prevederile art. 21 din Constituție, întrucât decăderea din termenul de a formula plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată este invocată, cel mai adesea, chiar de către cel pentru care a fost instituit termenul de recomandare pentru soluționarea plângerii. Precizează că dreptul de acces liber la justiție nu este unul absolut și poate fi supus unor termene sau formalități, cu condiția să nu fie afectat în substanța sa și doar în măsura în care termenele sau formalitățile nu sunt incerte sau neprevizibile, respectiv doar în măsura în care justițiabilul le poate cunoaște.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (1) și (2) cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 51 referitoare la dreptul de petiționare, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților constituționale, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public și ale art. 132 referitoare la statutul procurorilor, precum și ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv raportate la dispozițiile art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii și ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că prevederile de lege criticate conțin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiție în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susținerea că prin stabilirea termenelor în care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritățile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele și principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a reținut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

În același sens este și

Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru motivele arătate, prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordanță și cu celelalte dispoziții din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate, mai puțin art. 44, 51, 52 și 57 din Constituție, care nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Astra " - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 12.666/280/2009 al Tribunalului Argeș - Secția penală, de Mihaela-Cristina Aburaș în Dosarul nr. 20.222/325/2009 și Ioan Șteopei în Dosarul nr. 20.971/325/2009, dosare ale Tribunalului Timiș - Secția penală, de Maria Mițica în Dosarul nr. 7.046/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și de Aurora Cîrlan în Dosarul nr. 6.432/197/2010 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011.