Decizia nr. 736/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și

art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "U.P.C. România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.058/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.058/121/2009, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor. Excepția a fost ridicată de reclamantul Societatea Comercială "U.P.C. România" - S.R.L. din București într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ", în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorului Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și ale art. 45, "cât timp acuzațiile în materie de protecția consumatorului sunt suficiente ele însele pentru executarea sancțiunii aplicate administrative". Astfel, autorul excepției consideră că prin dispozițiile de lege criticate este pus "în situația de a executa sancțiunea complementară mai înainte de soluționarea cauzei în mod definitiv".

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu modificările ulterioare. În realitate, autorul excepției critică doar dispozițiile art. 12 și

art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007 , astfel că instanța constituțională urmează să se pronunțe asupra acestor dispoziții, care au următorul conținut:

- Art. 12: "(1) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităților cu personalitate juridică din subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează.

(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Contestarea în instanța nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse.";

- Art. 13 alin. (1) lit. a): "(1) În măsura în care se consideră necesar, ținând cont de toate interesele implicate și, în special, de interesul public, instanțele judecătorești competente sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgență, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenției sau a neglijenței comerciantului, una dintre următoarele măsuri:

a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție și ale art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Cutea reține că în cauză este criticată o procedură specială, derogatorie de la normele dreptului comun, "aplicabilă practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4 din lege, înainte, în timpul și după o tranzacție comercială referitoare la un produs".

Textele de lege criticate sunt norme de procedură care reglementează răspunderi și sancțiuni în vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte.

Aceste dispoziții nu îngrădesc accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravin dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care legea prevede posibilitatea atacării în justiție a actului de constatare a contravenției și deci examinarea cazului de către un judecător independent și imparțial.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea economică și protecția concurenței loiale.

De asemenea, cu privire la principiul egalității, Curtea reține că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, sunt supuse aceluiași tratament toate persoanele aflate în ipoteza descrisă de textele de lege criticate, așa încât nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituție.

În fine, în speță, Curtea observă însă că, prin critica de neconstituționalitate formulată, autorul acesteia tinde la modificarea textelor de lege criticate, soluțiile legislative existente nemulțumindu-l.

În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispozițiilor de lege supuse controlului. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și

art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "U.P.C. România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.058/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011.