Decizia nr. 646/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 și

art. 238 alin. (3) din Legea nr. 53/2003

-Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 2.812/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.812/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 și

art. 238 alin. (3) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate, care stabilesc elementele componente ale salariului și caracterul minimal al prevederilor legale referitoare la drepturile salariaților stabilite de lege, prevederi ce trebuie respectate la încheierea contractelor colective de muncă, vin în contradicție cu dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la negocieri colective. În acest sens, arată că nu se face o distincție între salariul de bază garantat de Legea fundamentală și adaosurile sau primele care pot fi negociate de fiecare partener social în parte, în funcție de datele concrete economice ale acestuia și care nu pot avea caracter minimal. De asemenea, textele de lege criticate încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și dreptul părților de a încheia liber un contract individual de muncă sau un contract colectiv de muncă, instituind în sarcina angajatorului obligații foarte oneroase, generate de încheierea unor alte contracte față de care acesta este un terț.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 155 și

art. 238 alin. (3) din Legea nr. 53/2003

-Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 155: "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.";

- Art. 238 alin. (3): "La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal."

Autorul excepției susține că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 238 alin. (3) din Codul muncii au fost abrogate prin dispozițiile

art. I pct. 90 din Legea nr. 40/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, astfel că soluția legislativă criticată nu se regăsește în Codul muncii în prezent. Ca urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. (3) din Codul muncii a rămas fără obiect, devenind inadmisibilă, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 .

Curtea constată totodată că soluția legislativă a art. 238 alin. (3) din Codul muncii a fost preluată în conținutul

art. 132 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, dar acesta nu poate constitui obiect al analizei de constituționalitate, întrucât Curtea nu a fost sesizată cu acest text de lege. Existența acestui text de lege face însă ca argumentele invocate de autorul excepției cu privire la art. 155 din Codul muncii, aflate în strânsă legătură cu art. 238 alin. (3) din același cod, să nu fi rămas fără obiect, urmând a fi supuse analizei de constituționalitate.

Astfel, autorul excepției consideră că, nefiind drepturi fundamentale, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri ar trebui să fie stabilite prin negocierea directă a angajatului cu angajatorul, în funcție de condițiile economice concrete ale acestuia din urmă.

Față de aceste critici, Curtea constată că legea nu prevede nicio diferență între drepturile salariale al căror caracter minimal este garantat cu prilejul încheierii contractului colectiv de muncă. Astfel, caracterul minimal al drepturilor stabilite de lege vizează atât drepturile al căror izvor este Legea fundamentală, cât și drepturi stabilite prin acte normative subordonate, așa cum sunt legile sau ordonanțele Guvernului. O astfel de reglementare este în deplin acord cu prevederile art. 41 alin. (5) din Constituție, care, garantând dreptul la negocieri colective în materie de muncă, nu distinge cu privire la drepturile salariale asupra cărora se poartă negocierea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 238 alin. (3) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 2.812/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 155 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de același autor în același dosar al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.