Decizia nr. 220/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) și c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 1.709/33/2009 și nr. 5.000/2/2009 ale acestei instanțe.

La apelul nominal răspunde pentru partea Ileana Vale avocatul Ovidiu Podaru, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 1.854D/2010 și nr. 3.102D/2010, având în vedere obiectul identic al excepției de neconstituționalitate.

Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.102D/2010 la Dosarul nr. 1.854D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului Ovidiu Podaru, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că procedura acordării de despăgubiri pentru imobilele care au fost preluate în mod abuziv în perioada comunistă este reglementată distinct prin titlul VII al

Legii nr. 247/2005 . Această procedură cuprinde dispoziții cu caracter special, însă nu pune la dispoziția persoanelor interesate o cale efectivă și eficientă de realizare a drepturilor lor, aspect ce a fost constatat deja de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg, culminând cu hotărârea-pilot pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții contra României. În acest sens, depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, apreciază că prin critica formulată se tinde spre modificarea procedurii speciale reglementate prin textul de lege criticat, caz în care instanța de contencios constituțional s-ar transforma în legiuitor pozitiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 17 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.709/33/2009 și nr. 5.000/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) și c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de către instanța de judecată în cauze civile având ca obiect acordarea de despăgubiri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal susține că neconstituționalitatea textului de lege criticat derivă din împrejurarea că acordarea efectivă a despăgubirilor, stabilite potrivit procedurii reglementate de titlul VII din

Legea nr. 247/2005 , este prevăzută sub o condiție pur potestativă, întrucât realizarea obligației legale ce incumbă Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților depinde exclusiv de voința autorităților de a asigura disponibilitățile financiare necesare acordării despăgubirilor la care statul român s-a obligat prin reglementarea respectivă. În opinia instanței, beneficiarii titlurilor de despăgubire și ai titlurilor de plată emise în procedura reglementată de titlul VII din

Legea nr. 247/2005

au un drept de creanță asupra statului român, or, în privința creanțelor asupra statului, dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi se interpretează în raport cu art. 20 alin. (1) din Constituție, în acord cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că se bucură de protecție constituțională orice creanță asupra statului. Ca atare, plasarea sub condiție pur potestativă a dreptului la acordarea efectivă a despăgubirilor stabilite de statul român și derobarea statului de îndeplinirea obligației ce îi revine reprezintă, în opinia instanței, o nesocotire a dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, prin aceea că prevede posibilitatea de a plăti despăgubirile la un moment viitor și nesigur pentru beneficiar, fără a reglementa criterii obiective de natură a permite persoanei să identifice perioada în care își va realiza creanța.

În final, instanța consideră că textul de lege criticat contravine și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care invocă Hotărârea din 22 iunie 2004, pronunțată în Cauza Broniowski împotriva Poloniei, și Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Kopecky contra Slovaciei.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 18^2 lit. a) și c) din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale. În acest sens, arată că instituirea unui termen în vederea transferului despăgubirilor în numerar nu are caracterul unei condiții pur potestative, întrucât acordarea despăgubirilor nu depinde exclusiv de voința uneia dintre părți. Faptul că transferul despăgubirilor în numerar se realizează în 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, atâta vreme cât dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, prin care se garantează creanțele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 18^2 lit. a) și c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Aceste prevederi de lege au fost modificate prin articolul unic alin. (1) pct. 26 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și au următorul cuprins:

- Art. 18^2 lit. a) și c): "În cazul prevăzut la art. 18^1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:

a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;[...]

c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care, după reținerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit. a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b)."

În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate", și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată face parte din cap. V^1 "Valorificarea titlurilor de despăgubire. Stabilirea algoritmului de atribuire a acțiunilor emise de Fondul «Proprietatea»" al titlului VII intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Curtea reține că, potrivit

Legii nr. 247/2005 , titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate acestei legi, și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și în condițiile prevăzute în legea mai sus menționată. Titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar, o sumă de maximum 500.000 lei.

După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.

Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora în una dintre modalitățile prevăzute de

cap. V^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 , în termen de 3 ani de la data emiterii.

Așa fiind, Curtea constată că nu poate fi reținută critica referitoare la faptul că se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi "prin posibilitatea de a plăti despăgubirile la un moment viitor și nesigur pentru beneficiar, fără a reglementa criterii obiective de natură a permite persoanei să identifice perioada în care își va realiza creanța".

De altfel, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că "pentru stabilirea măsurilor reparatorii aferente imobilelor preluate abuziv, legiuitorul a prevăzut mai întâi o etapă administrativă, necesară pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al acestora, rațiune pentru care a constituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că este opțiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu alin. (2) teza a doua al acestui text constituțional, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) și c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 1.709/33/2009 și nr. 5.000/2/2009 ale acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.