Decizia nr. 626/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 42 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Asociația de Proprietari de Apartamente "Traianus" din Brașov în Dosarul nr. 15.417/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 , deoarece acestea au fost abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008 .

Referitor la celelalte texte de lege criticate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 18/2008 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 15.417/197/2009, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 42 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Asociația de Proprietari de Apartamente "Traianus" din Brașov într-o cauză civilă având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă flagrant dreptul de proprietate privată și operează discriminări în defavoarea beneficiarilor de servicii de utilitate publică. Atribuția autorității în materia furnizării serviciilor de utilitate publică de a ajusta tarifele de furnizare a energiei termice, fără o negociere prealabilă cu părțile contractului de furnizare, are semnificația unei intervenții cu caracter protecționist a statului în relațiile contractuale. Or, în cadrul unui astfel de contract, ambele părți ar trebui să beneficieze de același tratament juridic, în condițiile în care acestea sunt persoane juridice de drept privat - chiar dacă furnizorul, în acest caz, aparține unei autorități administrative locale -, fără ca un terț să intervină în stabilirea unor elemente ale raportului juridic. Mai mult, "discriminarea dreptului de proprietate este mai flagrantă prin stabilirea unei majorări de întârziere care se aplică pentru obligații de plată față de bugetul de stat", întrucât raportul de drept privat se deplasează astfel în sfera raporturilor de drept public, de unde se asimilează sistemul sancționator al majorărilor de întârziere. Se mai susține că, "în acest raport juridic, furnizorului de servicii nu i se poate conferi un statut aferent dreptului public, caracterizat prin creanțe bugetare, implicit stabilirea unor majorări de întârziere la nivelul creanțelor bugetare".

Judecătoria Brașov consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

Decizia nr. 18/2008 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) și ale art. 42 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 20 alin. (1) lit. e): "(1) A.N.R.S.C. are următoarele competențe și atribuții privind serviciile de utilități publice din sfera sa de reglementare:

[...]

e) eliberează, potrivit competențelor acordate prin legi speciale specifice fiecărui serviciu de utilități publice, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile de utilități publice, atunci când/dacă acest aviz este prevăzut prin legile speciale;";

- Art. 21 alin. (1): "(1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către autoritățile administrației publice locale a prețurilor și tarifelor numai în cazul serviciilor de utilități publice care funcționează în condiții de monopol.";

- Art. 42 alin. (10): "Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;

b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, art. 135 alin. (1) potrivit cărora "Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență", precum și celor ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 1 intitulat "Protecția proprietății" din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/2006

a fost abrogat prin

art. I pct. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008

pentru modificarea și completarea

Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006

și a

Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2008. Față de această situație, având în vedere abrogarea prevederilor legale ce constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că devin aplicabile prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora instanța de contencios constituțional se pronunță asupra "unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare".

În consecință, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e) și

art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006

cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză, Curtea, prin

Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 15 februarie 2008, a statuat că aceste texte de lege sunt constituționale.

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 51/2006 , serviciile de utilități publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și sunt înființate, organizate și coordonate de autoritățile administrației publice locale, pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizați și funcționează în baza reglementărilor de drept public sau de drept privat, iar regimul de funcționare al acestora poate avea caracteristici de monopol. Pentru supravegherea derulării unei astfel de activități de interes general s-a înființat Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, instituție publică autonomă de interes național care își exercită atribuțiile în temeiul principiilor privind protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acționează în sfera serviciilor de utilități publice, promovarea concurenței, eficacității și eficienței economice, precum și a principiilor transparenței, accesibilității, tratamentului nediscriminatoriu și protecției utilizatorilor.

Așa fiind, rolul autorității de reglementare este pe deplin justificat în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice și, în consecință, nu se poate susține în mod întemeiat că o astfel de autoritate, specializată în supravegherea activității de furnizare a serviciilor de utilități publice, reprezintă un terț față de contractul dintre operatorul de serviciu de utilitate publică și beneficiarul acestuia, terț care operează în sensul discriminării în defavoarea beneficiarilor.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută pretinsa contradictorialitate a prevederilor de lege criticate față de normele constituționale ale art. 44 alin. (2) și ale art. 136 alin. (5) și nici față de dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește stabilirea, ajustarea sau modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile de utilități publice care funcționează în condiții de monopol, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor

Legii nr. 51/2006 , aceste operațiuni se realizează potrivit metodologiei de calcul elaborate de A.N.R.S.C, care emite avizul de specialitate în vederea aprobării prețurilor și tarifelor de către autoritățile administrației publice locale. Prețurile și tarifele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz. Or, atât A.N.R.S.C, cât și autoritățile administrației publice locale au ca principal rol respectarea interesului public, general, în speță cel al utilizatorilor, față de eventuale practici abuzive ale operatorilor sau prestatorilor de servicii de utilitate publică.

Referitor la criticile privind nivelul și natura penalităților percepute pentru neachitarea la termen a facturilor de către utilizatori, Curtea a observat că valoarea totală a penalităților este plafonată, respectiv limitată la valoarea facturii, astfel că nu se poate susține încălcarea dreptului de proprietate al utilizatorului-debitor. Prin urmare, dispoziția legală criticată urmărește să creeze un cadru echilibrat între interesele contrare ale celor două părți - operator/creditor și beneficiar/debitor - și nu să avantajeze pe prima dintre acestea, astfel cum pretinde autorul excepției.

Așa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 135 din Legea fundamentală, privind economia și principiile sale de funcționare. Dimpotrivă, așa cum rezultă din dispozițiile

Legii nr. 51/2006 , atribuțiile specifice ale A.N.R.S.C. urmăresc promovarea principiilor concurenței, eficacității și eficienței economice în sectorul serviciilor de utilități publice care funcționează în condiții de monopol, precum și conservarea resurselor, protecția mediului și a sănătății populației.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Asociația de Proprietari de Apartamente "Traianus" din Brașov în Dosarul nr. 15.417/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e) și ale art. 42 alin. (10) lit. b) din

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.