Decizia nr. 702/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Vasile Adrian Scurtu în Dosarul nr. 1.459/175/2010 al Judecătoriei Aiud.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.788 D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Robert Gabor în Dosarul nr. 2.498/175/2010 al Judecătoriei Aiud.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.550 D/2010 și nr. 3.788 D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.788 D/2010 la Dosarul nr. 3.550 D/2010, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.459/175/2010 și Încheierea din 31 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.498/175/2010, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Vasile Adrian Scurtu și, respectiv, Robert Gabor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că instituția judecătorului delegat nu este clar definită și organizată prin lege, fiind mai degrabă o jurisdicție specială administrativă ale cărei decizii sunt facultative și gratuite. Se mai arată că instituția judecătorului delegat nu poate fi considerată ca reprezentând primul grad de jurisdicție, deoarece procedura desfășurată în fața judecătorului delegat nu respectă garanțiile procesuale privind dreptul la apărare și reprezentare, contradictorialitatea și publicitatea dezbaterilor. Prin urmare, textele legale care reglementează procedura de soluționare a plângerii de către judecătorul delegat și a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului delegat sunt neconstituționale.

Judecătoria Aiud apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că judecătorii cu atribuții în ceea ce privește executarea pedepselor privative de libertate sunt delegați de președinții curților de apel, cu acordul scris al acestora, îndeplinind o funcție publică de interes general, reglementarea competenței instanțelor judecătorești și procedurii de judecată fiind atributul exclusiv al legiuitorului, atâta vreme cât își subordonează acest demers regulilor și principiilor constituționale. De altfel, persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acesteia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor, fiind asigurate astfel garanțiile liberului acces la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 26 (Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate) alin. (5), (7), (8) și (10): "(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deținere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării. [...]

(7) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.

(8) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestația nu este suspensivă de executare. [...]

(10) Hotărârea judecătoriei este definitivă."

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (5) care interzic înființarea de instanțe extraordinare, ale art. 127 potrivit cărora ședințele de judecată sunt publice, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dublul grad de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, care reglementează procedura schimbării regimului de executare a pedepsei, la solicitarea persoanei condamnate sau la sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, nu aduc nicio atingere liberului acces la justiție și nici dreptului la apărare. Astfel, această procedură se desfășoară sub supravegherea, controlul și autoritatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar, în acord cu art. 21 din Constituție, împotriva încheierii pronunțate de acesta, persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul. De asemenea, nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei.

Nu pot fi reținute nici criticile formulate în raport de dispozițiile art. 126 alin. (5) din Constituție, care interzic înființarea de instanțe extraordinare. Curtea reține în acest sens că judecătorii delegați pentru executarea pedepselor sunt desemnați de președinții curților de apel, potrivit

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 , "în vederea exercitării atribuțiilor judiciare ale acestora, pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripția teritorială a curții de apel", așadar pentru îndeplinirea unor atribuții specifice în cadrul puterii judecătorești, exercitând funcția jurisdicțională cu care au fost învestiți constituțional și legal. Judecătorii delegați pentru executarea pedepselor nu fac parte din autoritățile publice ale căror acte le supraveghează și controlează, astfel încât nu există raporturi de subordonare ierarhică între aceștia și personalul de conducere al administrației penitenciarelor, iar măsurile dispuse de aceștia sunt obligatorii, conform legii, pentru întregul personal al penitenciarelor.

Nu poate fi primită nici critica formulată în raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție, privitoare la folosirea căilor de atac. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, legiuitorul având prin urmare libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînțeles cu respectarea normelor și principiilor consacrate de Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

În ceea ce privește dispozițiile art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dublul grad de jurisdicție în materie penală, acestea nu au incidență în cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Vasile Adrian Scurtu și, respectiv, Robert Gabor în dosarele nr. 1.459/175/2010 și, respectiv, nr. 2.498/175/2010 ale Judecătoriei Aiud.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.