Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 735/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
2 iunie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 574 din 12 august 2011
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 7.004 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudor Jidav în Dosarul nr. 3.845/94/CV/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.845/94/CV/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul Tudor Jidav cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 5.845 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Buftea în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că "dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă și interpretate în lumina dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (3) din Legea 303/2004", contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și art. 123 alin. (2). În acest sens, apreciază că "excepția tardivității nu poate fi invocată din oficiu, ci doar de partea interesată".

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

-

Articolul 34

alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii.";

- Art. 310 din Codul de procedură civilă: "Dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar el se va socoti făcut în termen."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (3) referitoare la înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autorului excepției țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța de judecată, fără a fi veritabile critici de constituționalitate. Acesta nu precizează concret în ce constă încălcarea prevederilor constituționale invocate în susținerea criticii de neconstituționalitate, fiind nemulțumit de "modul în care au fost redactate textele de lege criticate", deoarece "lasă loc unei interpretări ambigue și poate induce ideea că judecătorul este dator a se erija în avocatul uneia dintre părți, fiind dator să verifice el însuși dacă recursul a fost sau nu depus în termen".

Introducerea tardivă a unei căi de atac este determinată de culpa părții care a exercitat cu întârziere calea de atac, iar nu de dispozițiile de lege criticate.

Legiuitorul, stabilind termenele pentru exercitarea căilor de atac, a urmărit asigurarea eficienței și efectivității hotărârilor judecătorești, precum și a certitudinii și stabilității raporturilor juridice.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, coroborate cu cele ale art. 310 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudor Jidav în Dosarul nr. 3.845/94/CV/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.