Decizia nr. 788/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 (prevederi anume) privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
- OUG nr. 62/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter poli…
--------
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad în Dosarul nr. 2.507/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.858D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mihai-Dan Veleanu în Dosarul nr. 14.771/63/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și în Dosarul nr. 3.873D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Pedrag Iovanovici în Dosarul nr. 2.826/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
În Dosarul nr. 3.858D/2010, autorul excepției a depus note scrise prin care prezintă situația de fapt, aduce noi argumente în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate și solicită acordarea unui nou termen de judecată, arătând că dorește să se prezinte personal în fața Curții Constituționale, dar este împiedicat din motive de sănătate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea judecării cauzei.
Curtea respinge cererea de amânare, potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , întrucât autorul nu aduce dovezi care să certifice problemele de sănătate invocate.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.858D/2010 și nr. 3.873D/2010 la Dosarul nr. 3.688D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.858D/2010 și nr. 3.873D/2010 la Dosarul nr. 3.688D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.507/108/2010, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor
Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.771/63/2009, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mihai-Dan Veleanu într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.826/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Pedrag Iovanovici într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 16 alin. (1) și (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 46 privind dreptul la moștenire, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor, ale art. 111 alin. (1) cu privire la informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public național și ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Se susține, în acest sens, că dispozițiile criticate discriminează persoanele decedate fără moștenitori, cărora nu le recunoaște dreptul la despăgubiri, în raport cu cele decedate care au un soț supraviețuitor sau care au descendenți până la gradul al doilea, precum și în raport cu cele în viață, instituind totodată o discriminare între persoanele aflate în situații identice, îndreptățite la obținerea de prejudicii morale, în funcție de faza în care se afla judecarea fiecărui litigiu, fiind încălcate în acest fel prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2), precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, aceasta din urmă încălcare contravenind și prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu tratatele la care România este parte.
De asemenea, se arată că valoarea despăgubirilor nu poate fi limitată fără ca această limitare să contravină dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție și că textele criticate încalcă și prevederile constituționale ale art. 46, întrucât afectează dreptul la moștenire.
Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 126 din Constituție, se susține că cuantificarea prejudiciului moral și a întinderii daunelor nu este atribuția legiuitorului, ci trebuie să fie atribuția exclusivă a instanței de judecată, care va aplica în acest scop principul proporționalității despăgubirilor acordate cu prejudiciul suferit.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public național și ale art. 148 alin. (2) ce reglementează integrarea în Uniunea Europeană, se arată că, prin textele criticate, Guvernul a stabilit în mod eronat, fără justificare, și fără a folosi metode sau criterii obiective de cuantificare, un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate potrivit dispozițiilor
și că autoritățile române nu au acordat prioritate în aplicare prevederilor art. 104 din Tratatul de la Maastricht, ce impun statelor membre obligația de a evita deficitele publice excesive.
De asemenea, sunt criticate din punct de vedere extrinsec dispozițiile
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , susținându-se că emiterea acestei ordonanțe de urgență s-a făcut cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 108 alin. (3) și ale art. 115 alin. (4), întrucât nu a existat o situație extraordinară care să impună adoptarea în procedură de urgență a acesteia.
Tribunalul Arad - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.688D/2010, apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată. Argumentând lipsa încălcării prevederilor art. 16 din Constituție, instanța arată că prin modificările aduse
prin prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
au fost stabilite criterii de determinare a prejudiciilor suferite și că aplicarea acestora nu duce la inegalitate nejustificată sau la disproporționalitate. Instanța arată, de asemenea, că dispozițiile art. 111, 138 alin. (5) și 148 alin. (2) din Constituție nu au legătură cu normele criticate, întrucât prevederile constituționale ale art. 138 alin. (5) au în vedere exercițiul bugetar și nu activitatea de legiferare, dispozițiile constituționale ale art. 111 nu implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale, iar prevederile art. 104 din Tratatul de la Maastricht nu pot împiedica Parlamentul să-și exercite rolul de unică autoritate legiuitoare.
Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3.858D/2010, apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată și arată că textele criticate nu reglementează restrângeri ale unor drepturi, ci acordă reparații pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a unor condamnări penale sau a unor măsuri administrative cu caracter politic, stabilind categoriile de persoane care au dreptul de a solicita astfel de despăgubiri.
Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.873D/2010, apreciază că excepția este parțial întemeiată, justificându-se doar raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, se arată că, întrucât instanțele pot aprecia în continuare cuantumul despăgubirilor acordate, iar stabilirea unui plafon maxim al acestora nu reprezintă o imixiune a Guvernului în actul de justiție, nu poate fi reținută încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor constituționale ale art. 126. De asemenea, se arată că nu se poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (4), urgența emiterii
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
fiind pe deplin motivată și suficient argumentată în expunerea de motive a proiectului acesteia.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009 și prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din analiza dosarelor, Curtea observă că, în realitate, autorii excepției critică dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009
și dispozițiile
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , potrivit cărora:
- Art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [...]";
-
*) A se vedea opinia separată la
Decizia Curții Constituționale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.
Articolul II
: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 46 privind dreptul la moștenire, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor, ale art. 111 alin. (1) cu privire la informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public național și ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. Ulterior sesizării sale prin Încheierea din 15 septembrie 2010, prin
Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , constatând că acestea sunt neconstituționale.
2. Ulterior sesizării sale prin încheierile din 4 august 2010, 15 septembrie 2010 și 9 septembrie 2010, prin
deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010
și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , constatând că acestea sunt neconstituționale.
3. Potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în privința
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad în Dosarul nr. 2.507/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă și de Mihai-Dan Veleanu în Dosarul nr. 14.771/63/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Pedrag Iovanovici în Dosarul nr. 2.826/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.