Decizia nr. 676/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agricola FM Aluniș" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.148D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt de respingere ca inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei din fața instanței de fond.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.984/55/2010, Judecătoria Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agricola FM Aluniș" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect o contestație la executare împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală condiționează aplicarea acestora de inexistența unei alte căi de atac, împrejurare ce este de natură să restricționeze nejustificat calea de atac a contestației la executare în materie fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, contestația la executare apare ca fiind o veritabilă cale de atac împotriva titlurilor executorii care nu constau în hotărâri judecătorești, prin exercitarea căreia se poate obține inclusiv anularea titlului executoriu în cauză.

Astfel, în materia titlurilor executorii în materie fiscală, contestația la executare se va soluționa după regulile instituite de dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, rezultând o întrepătrundere între dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale. Însă titlul executoriu în materie fiscală rămâne un act administrativ fiscal împotriva căruia se poate parcurge procedura reglementată de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Or, în măsura în care contestația la executare este privită ca inadmisibilă, exclusiv pentru motivul că împotriva actului administrativ fiscal a fost exercitată acțiunea în anulare, rezultă că titlul executoriu în materie fiscală devine un act a cărui legalitate nu mai poate fi supusă niciunei forme de control judiciar, administrativ sau de orice altă natură, ceea ce reprezintă cea mai evidentă încălcare a principiilor constituționale.

Judecătoria Arad - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Instanța arată că dispozițiile procedural-fiscale prevăd dreptul debitorului de a ataca titlul executoriu pe calea contestației la executare, ocazie cu care acesta poate invoca și apărări de fond cu privire la existența, întinderea și valabilitatea creanței, însă posibilitatea introducerii contestației este condiționată de inexistența unor alte mijloace prin care debitorul poate ataca titlul executoriu, și aceasta pentru a preveni invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor.

Referitor la prevederile art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, instanța reține că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât în speță este vorba despre o contestație la executare în materie fiscală, aplicabile în cauză fiind dispozițiile art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 172 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, și art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.";

- Art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă: "Împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. [...]

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (3) - Accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin formularea contestației la executare se urmărește înlăturarea neregularităților comise cu prilejul urmăririi silite sau explicitarea titlului executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, legea procesuală fiscală prevede că debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestației, ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea formulării contestației este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate formula contestație la executare în temeiul

art. 172 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe care o are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Întrucât accesul liber la justiție, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

În plus, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 21 și 53 din Legea fundamentală.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 172 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 martie 2010, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază menținându-și valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate care are ca obiect prevederile art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății instanței de fond, întrucât în speță este vorba despre o contestație la executare în materie fiscală, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului de procedură fiscală. De altfel, această cauză de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a fost învederată de Judecătoria Arad - Secția civilă, care avea obligația de a respinge ea însăși excepția cu un atare obiect, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 172 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agricola FM Aluniș" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.