Decizia nr. 533/2011

------------

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în Dosarul nr. 4.551/109/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.176 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010, nr. 2.352 D/2010, nr. 2.394 D/2010, nr. 2.767 D - 2.769 D/2010, nr. 2.803 D - 2.851 D/2010, nr. 2.922D - 2.924D/2010 având ca obiect o excepție de neconstituționalitate cu obiect identic, ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea în dosarele nr. 159/109/2010, nr. 348/109/2010, nr. 277/109/2010 și nr. 411/109/2010 ale Tribunalului Argeș - Secția civilă; nr. 2.337/118/2010, nr. 12.132/118/2009, nr. 12.707/118/2009, nr. 3.268/118/2010, nr. 3.192/118/2010, nr. 1.132/118/2010, nr. 1.120/118/2010, nr. 4.600/118/2010, nr. 1.121/118/2010, nr. 1.226/118/2010, nr. 13.353/118/2009, nr. 1.232/118/2010, nr. 3.290/118/2010, nr. 3.275/118/2010, nr. 3.200/118/2010, nr. 1.172/118/2010, nr. 12.693/118/2009, nr. 14.458/118/2009, nr. 918/118/2010, nr. 15/118/2010, nr. 13.370/118/2009, nr. 3.464/118/2010, nr. 12.272/118/2009, nr. 403/118/2010, nr. 685/118/2010, nr. 634/118/2010, nr. 11.680/118/2009, nr. 402/118/2010, nr. 1.849/118/2010, nr. 1.268/118/2010, nr. 12.600/118/2009, nr. 1.270/118/2010, nr. 12.599/118/2009, nr. 1.267/118/2010, nr. 1.820/118/2010, nr. 1.466/118/2010, nr. 2.761/118/2010, nr. 1.463/118/2010, nr. 7.047/118/2009 și nr. 10.937/118/2009 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă; nr. 13.081/118/2009, nr. 8.078/118/2009, nr. 14.186/118/2009, nr. 8.622/118/2009, nr. 8.998/118/2009, nr. 12.728/118/2009, nr. 14.182/118/2009, nr. 8.040/118/2009, nr. 12.974/118/2009, nr. 13.356/118/2009, nr. 13.074/118/2009 și nr. 12.962/118/2009 ale Curții de Apel Constanța - Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale și nr. 1.841/88/2009, nr. 1.881/88/2009 și nr. 2.099/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 2.180 D/2010, partea Ilie N. Toma, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010, nr. 2.352 D/2010, nr. 2.394 D/2010, nr. 2.767 D - 2.769 D/2010, nr. 2.803 D - 2.851 D/2010, nr. 2.922D - 2.924D/2010 la Dosarul nr. 2.176 D/2010.

Atât partea prezentă, cât și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010, nr. 2.352 D/2010, nr. 2.394 D/2010, nr. 2.767 D - 2.769 D/2010, nr. 2.803 D - 2.851 D/2010, nr. 2.922D - 2.924D/2010 la Dosarul nr. 2.176 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente care face referiri la situația de fapt din dosar, lăsând la aprecierea Curții soluționarea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 aprilie 2010, 21 mai 2010, 17 mai 2010 și 27 aprilie 2010 pronunțate în dosarele nr. 4.551/109/2009, nr. 159/109/2010, nr. 348/109/2010, nr. 277/109/2010 și nr. 411/109/2010 ale Tribunalului Argeș - Secția civilă; din 14 mai 2010, 11 mai 2010, 5 mai 2010, 12 mai 2010, 25 mai 2010, 6 mai 2010, 23 aprilie 2010, 28 aprilie 2010, 4 mai 2010 și 18 mai 2010 pronunțate în dosarele nr. 2.337/118/2010, nr. 12.132/118/2009, nr. 12.707/118/2009, nr. 3.268/118/2010, nr. 3.192/118/2010, nr. 1.132/118/2010, nr. 1.120/118/2010, nr. 4.600/118/2010, nr. 1.121/118/2010, nr. 1.226/118/2010, nr. 13.353/118/2009, nr. 1.232/118/2010, nr. 3.290/118/2010, nr. 3.275/118/2010, nr. 3.200/118/2010, nr. 1.172/118/2010, nr. 12.693/118/2009, nr. 14.458/118/2009, nr. 918/118/2010, nr. 15/118/2010, nr. 13.370/118/2009, nr. 3.464/118/2010, nr. 12.272/118/2009, nr. 403/118/2010, nr. 685/118/2010, nr. 634/118/2010, nr. 11.680/118/2009, nr. 402/118/2010, nr. 1.849/118/2010, nr. 1.268/118/2010, nr. 12.600/118/2009, nr. 1.270/118/2010, nr. 12.599/118/2009, nr. 1.267/118/2010, nr. 1.820/118/2010, nr. 1.466/118/2010, nr. 2.761/118/2010, nr. 1.463/118/2010, nr. 7.047/118/2009 și nr. 10.937/118/2009 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă; din 9 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 13.081/118/2009, nr. 8.078/118/2009, nr. 14.186/118/2009, nr. 8.622/118/2009, nr. 8.998/118/2009, nr. 12.728/118/2009, nr. 14.182/118/2009, nr. 8.040/118/2009, nr. 12.974/118/2009, nr. 13.356/118/2009, nr. 13.074/118/2009 și nr. 12.962/118/2009 ale Curții de Apel Constanța - Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale; din 14 mai 2010 și 4 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.841/88/2009, nr. 1.881/88/2009 și nr. 2.099/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea, în cadrul soluționării unor acțiuni prin care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea, în calitate de autor al excepției de neconstituționalitate, susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare", ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de către Guvern și celelalte organe ale administrației publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană și ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi.

1. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. (5) și ale art. 111 alin. (1) din Legea fundamentală autorul excepției de neconstituționalitate susține că impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, "este deosebit de important, defavorabil, cu majorări ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite". Invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 36/1996 , precum și prevederile

art. 15 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice. Totodată, arată că proiectul legii în discuție a fost transmis Parlamentului spre adoptare de către Guvern, iar înregistrarea proiectului de lege la Senat, ca primă Cameră sesizată, a avut loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a fost însoțită de fișa financiară a actului normativ, care să aibă în vedere dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 500/2002 , singura analiză financiară fiind cea prevăzută la secțiunea a 4-a - Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung, cerința constituțională nefiind respectată, iar legea fiind adoptată la 2 ani de la data analizei ce cuprindea modificările cheltuielilor bugetare în anii 2008, 2009, 2010 și 2011.

Dincolo de faptul că analiza financiară din expunerea de motive devenise caducă prin trecerea a 2 ani până la adoptare, această analiză nu satisface, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, exigențele constituționale și legale, întrucât are un caracter formal, fără acoperire reală, estimând că numărul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar valoarea despăgubirilor ce ar putea fi acordate de către instanțele de judecată pentru prejudiciul material suferit nu va depăși 33.000 lei de persoană. Or, pe de o parte, până în luna ianuarie 2010, după 6 luni de aplicare a legii, doar pe rolul Tribunalului Constanța există 600 de cauze cu un asemenea obiect, putându-se estima că numărul va ajunge la 3.600 la sfârșitul perioadei de 3 ani, la nivelul unui singur județ, iar pe de altă parte, instanțele judecătorești - în lipsa unor criterii legale de cuantificare a despăgubirilor - au obligat statul la plata de despăgubiri de zeci de ori mai mari, în valoare de 600.000 de euro.

2. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, autorul excepției de neconstituționalitate arată că art. 104 din Tratatul de la Maastricht, instituind Uniunea Europeană (tratat care a devenit parte a dreptului intern "prin Legea nr. 154/2005"), reglementează o anumită disciplină bugetară, impunând statelor membre o obligație generală, aceea de a evita deficitele publice excesive. Raportul dintre datoria publică și produsul intern brut (PIB) nu trebuie să depășească "valorile de referință" stabilite prin Protocol (anexă la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau real și PIB. Or, având în vedere că prin

Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010

deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane lei și că estimarea minimală este de peste 150.000 de cereri de chemare în judecată (3.600 x 42 județe) în cei 3 ani de aplicare și presupunând că fiecare beneficiar va primi în medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea acestor sume nu se va putea face nici prin alocare de sume suplimentare de la Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, nici prin rectificări bugetare.

3. Privitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, autorul excepției de neconstituționalitate arată că prin prevederile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

nu se realizează un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative asimilate acestora, întrucât se produce o inechitate socială a reparației acordate cu titlu de prejudiciu moral în cadrul aceleiași categorii de beneficiari, în egală măsură având impact moral incontestabil "privarea de libertate în locuri de detenție sau pentru efectuarea de cercetări; internarea în spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strămutarea într-o altă localitate; deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din școli, licee și facultăți; încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice". Există o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul politic și nu au beneficiat până la apariția

Legii nr. 221/2009

de o minimă reparație morală, însă prin dispozițiile legale contestate se creează situația unei discriminări între cei condamnați politic și cei supuși unor măsuri administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul nu face distincția între situația în care s-a aflat o persoană supusă unui regim de detenție și situația în care s-a aflat o persoană asupra căreia s-a luat o măsură administrativă. Totodată, se creează discriminări între persoanele care au obținut o minimă reparație înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 221/2009

și cele care obțin aceste despăgubiri după acest moment.

Răspunderea statului trebuie să se facă în acord cu principiul proporționalității, iar posibilitatea compensării prejudiciului moral cu o sumă de bani stabilită cu titlu de daune morale are drept scop nu atât a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, cât a-i procura satisfacția de ordin moral, susceptibilă mai mult de o recunoaștere a însăși măsurii luate asupra sa, ca fiind abuzivă, principiu urmărit de legiuitorul român atât prin

Decretul-lege nr. 118/1990

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , cât și prin

Legea nr. 221/2009 .

În final arată că, referitor la daunele morale în general, sub aspectul cuantumului, statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o poziție moderată prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparație morală, invocând, cu titlu de exemplu, "Cauza Țarălungă, Cauza Temeșan sau Cauza Oancea".

Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarele nr. 2.176 D/2010, nr. 2.179 D/2010, nr. 2.180 D/2010 și nr. 2.394 D/2010, Tribunalul Constanța - Secția civilă, Curtea de Apel Constanța - Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, nu se încalcă art. 138 alin. (5) din Constituție, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, finanțarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanțează fie prin suplimentarea alocațiilor bugetare din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, fie prin rectificare bugetară. În ceea ce privește faptul că nu ar fi fost atașată fișa financiară propunerii legislative cu ocazia înaintării acesteia către Camera Deputaților sau către Senat, aceasta constituie o cerință a

Legii nr. 500/2002 , nu a Constituției. Referitor la respectarea prevederilor art. 111 alin. (1) din Constituție, din expunerea de motive rezultă că au fost solicitate informații oferite de Guvern. Cu privire la art. 148 alin. (2) din Constituție, se reține că aspectele referitoare la insuficiența resurselor financiare pentru motivele invocate nu pot face controlul constituționalității, ele având legătură cu faza de executare a sentințelor civile pronunțate sau care se vor pronunța, fază ce intervine ulterior activității de judecată, iar în legătură cu acestea din urmă nefiind invocate motive de neconstituționalitate. În ceea ce privește încălcarea prevederilor

art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, arată că dispozițiile Legii nr. 221/2009

nu generează discriminări, faptul că textul ar fi redactat imprecis și generic nu intră în contradicție cu dispozițiile constituționale, fiind chestiuni de tehnică legislativă, iar în materia daunelor morale nu există criterii clare de apreciere a acestora, având în vedere natura lor.

Tribunalul Argeș - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.352 D/2010, apreciază că dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 221/2009

contravin art. 138 alin. (5) din Constituție, în condițiile în care proiectul

Legii nr. 221/2009

nu a fost însoțit de o fișă financiară, astfel cum impune

art. 15 din Legea nr. 500/2002 , care realizează o transpunere efectivă a dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție, în activitatea legislativă și executivă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile

art. 5 din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din susținerile autorului excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, acesta critică doar dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 , care, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, aveau următoarea redactare:

- Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare;".

Dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

au fost modificate prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispozițiile modificatoare având următoarea redactare:

" Art. I. - Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea; [...]»"

Curtea constată că

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

modifică și completează dispozițiile de lege criticate, prin introducerea a trei puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluată și completată prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, și anume alin. (1^1).

Potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanța de contencios constituțional a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Or, Curtea observă că dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 , astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , cuprind două soluții legislative distincte, și anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor despăgubiri (soluție legislativă preluată și de dispozițiile modificatoare), iar pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (soluție legislativă introdusă prin dispozițiile modificatoare).

Întrucât în cauza de față autorul excepției de neconstituționalitate critică soluția legislativă de acordare a despăgubirilor [soluție cuprinsă și de dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 , în forma anterioară modificării], Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, așadar, numai dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziții care, în prezent, au următorul cuprins:

"(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [...]."

Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de autor al excepției de neconstituționalitate, consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare", ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de către Guvern și celelalte organe ale administrației publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană și ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale prin încheierile menționate, prin

deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010

și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009

sunt neconstituționale.

Or, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea, în dosarele nr. 4.551/109/2009, nr. 159/109/2010, nr. 348/109/2010, nr. 277/109/2010 și nr. 411/109/2010 ale Tribunalului Argeș - Secția civilă; nr. 2.337/118/2010, nr. 12.132/118/2009, nr. 12.707/118/2009, nr. 3.268/118/2010, nr. 3.192/118/2010, nr. 1.132/118/2010, nr. 1.120/118/2010, nr. 4.600/118/2010, nr. 1.121/118/2010, nr. 1.226/118/2010, nr. 13.353/118/2009, nr. 1.232/118/2010, nr. 3.290/118/2010, nr. 3.275/118/2010, nr. 3.200/118/2010, nr. 1.172/118/2010, nr. 12.693/118/2009, nr. 14.458/118/2009, nr. 918/118/2010, nr. 15/118/2010, nr. 13.370/118/2009, nr. 3.464/118/2010, nr. 12.272/118/2009, nr. 403/118/2010, nr. 685/118/2010, nr. 634/118/2010, nr. 11.680/118/2009, nr. 402/118/2010, nr. 1.849/118/2010, nr. 1.268/118/2010, nr. 12.600/118/2009, nr. 1.270/118/2010, nr. 12.599/118/2009, nr. 1.267/118/2010, nr. 1.820/118/2010, nr. 1.466/118/2010, nr. 2.761/118/2010, nr. 1.463/118/2010, nr. 7.047/118/2009 și nr. 10.937/118/2009 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă; nr. 13.081/118/2009, nr. 8.078/118/2009, nr. 14.186/118/2009, nr. 8.622/118/2009, nr. 8.998/118/2009, nr. 12.728/118/2009, nr. 14.182/118/2009, nr. 8.040/118/2009, nr. 12.974/118/2009, nr. 13.356/118/2009, nr. 13.074/118/2009 și nr. 12.962/118/2009 ale Curții de Apel Constanța - Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale și nr. 1.841/88/2009, nr. 1.881/88/2009 și nr. 2.099/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.