Decizia nr. 757/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 (prevederi anume) privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
Are ca temei 3
- Decretul-lege nr. 118/1990 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura i…
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , excepție ridicată de Ioan Eugen Muntean în Dosarul nr. 253/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin
Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 , textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 253/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .
Excepția a fost ridicată de Ioan Eugen Muntean într-o cauză având ca obiect pretenții solicitate în temeiul
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică, în esență, soluția legislativă a plafonării cuantumului despăgubirilor, susținând că Guvernul nu a fost abilitat expres de Parlament să emită ordonanțe în domeniul despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite de persoanele condamnate politic sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, mai ales că stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost dată în competența instanțelor judecătorești, potrivit
Legii nr. 221/2009 . Autorul susține că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
a fost adoptată fără a exista o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată și fără motivarea urgenței.
Totodată, autorul consideră că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
generează discriminări din cauza existenței practicii neunitare a instanțelor judecătorești, atât sub aspectul acordării de despăgubiri morale persoanelor care au fost supuse măsurilor administrative cu caracter politic, cât și al cuantumului acestora, de vreme ce unele instanțe au acordat despăgubiri superioare celor prevăzute de ordonanță, iar altele au respins acțiunile. Diferențieri injuste și nejustificate se creează, în opinia autorului excepției, și între categoriile de succesori legali ai persoanei supuse măsurii cu caracter politic. Prin stabilirea unor sume maxime nesemnificative, se reduce la derizoriu însăși existența despăgubirii.
Actul normativ menționat contravine art. 53 din Constituție, prin aceea că restrânge drepturile descendenților în raport cu persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic sau a fost supusă unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și dreptul descendenților de gradul al II-lea în raport cu cei de gradul I. În opinia autorului excepției, se încalcă și art. 15 alin. (1) din Constituție, deoarece, prin cuantificarea despăgubirilor pentru prejudicii morale, se aduce atingere drepturilor consacrate prin
De asemenea, autorul invocă Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, cu ocazia examinării recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că "modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte diferite".
Tribunalul Hunedoara - Secția civilă "susține excepția de neconstituționalitate a
art. 5 din Legea nr. 221/2009 , cu modificările aduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ", apreciind că, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, la sume cuprinse între 10.000 euro și 2.500 euro, după cum petentul este victima directă sau un descendent al acesteia, actul emis ar putea avea drept consecință încălcarea principiului protecției încrederii cetățeanului în stat, iar instituția daunelor morale ar putea deveni o simplă ficțiune. Pe de altă parte, instanța judecătorească consideră inexplicabilă excluderea claselor ascendenților și colateralilor privilegiați de la vocația obținerii despăgubirilor pentru prejudiciile suferite de persoanele care s-au împotrivit regimului totalitar.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși, potrivit încheierii de sesizare, acesta îl constituie dispozițiile
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , în realitate, autorul excepției critică dispozițiile art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra acestor prevederi de lege, având următorul cuprins:
- Art. I: " Art. I. - Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».
2. La articolul 5, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) La stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin. (1), instanța judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, și al
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999
privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare.";
- Art. II: " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, ale art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (2) și (4) privind emiterea ordonanțelor și condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență, precum și prevederile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente, împotriva actelor care violează drepturile fundamentale și ale art. 23 pct. 2 și 3 din Declarație privind dreptul la salariu egal și dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. Prin
Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
sunt neconstituționale. În acest sens, Curtea a reținut că dispozițiile legale instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională, deși
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
este motivată de urgența și necesitatea reglementării "unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Totodată, Curtea a observat că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluționată cererea de către instanțele de judecată, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanța privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .
În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul
Legii nr. 221/2009 , nemodificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci reprezintă un act normativ cu dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că prevederile art. I pct. 1 și
art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
înfrâng și dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor - consfințit prin art. 16 alin. (1) din Constituție.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
În aceste condiții, Curtea constată că, în prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
2. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , Curtea reține că aceasta vizează soluția legislativă potrivit căreia măsurile reparatorii deja acordate în temeiul
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, sunt luate în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnării politice sau supunerii la o măsură administrativă cu caracter politic.
Curtea observă că prevederile
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
introduc la
art. 5 din Legea nr. 221/2009
alin. (1^1), care, instituind cu titlu exemplificativ criteriile pe baza cărora instanța judecătorească va stabili cuantumul despăgubirilor, fac trimitere în mod expres la prevederile
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 . În aceste condiții, Curtea constată că, prin declararea ca neconstituționale a prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , prin
Deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010
și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, trimiterile la aceste prevederi rămân fără obiect.
Prin urmare, Curtea constată că și critica de neconstituționalitate formulată sub acest aspect a rămas fără obiect, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ioan Eugen Munteanu în Dosarul nr. 253/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.