Decizia nr. 881/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 lit. c) liniuța a treia teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.111/327/2009 al Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit instituirea unei măsuri de protecție a consumatorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.111/327/2009, Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 lit. c) liniuța a treia teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în temeiul textului de lege criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat creează o discriminare între prestatorul de servicii și consumator, întrucât acesta din urmă nu poate fi sancționat contravențional pentru o faptă similară de neexecutare a unei obligații contractuale. Totodată, supunerea doar a uneia dintre părțile contractului la o sancțiune contravențională, în cazul neexecutării contractului, încalcă dreptul la un proces echitabil și constituie o ingerință în libertatea de exercitare a comerțului, incompatibilă cu un stat de drept.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 lit. c) liniuța a treia din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece autorul se referă la anumite deficiențe de reglementare. Cu privire la celelalte critici, apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții. Totodată, mai arată că accesul liber la justiție este garantat din moment ce, potrivit art. 31 alin. (1) coroborat cu

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , contravenientul poate face plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii. De asemenea, critica referitoare la încălcarea art. 45 din Constituție este neîntemeiată de vreme ce exercitarea activității economice este garantată, în condițiile legii. Funcționarea normală a economiei de piață este perfect compatibilă cu măsurile de protecție a consumatorilor, iar fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate este impusă de alte obligații ce revin statului, respectiv cea prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală referitoare la creșterea calității vieții.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că textul de lege criticat se aplică tuturor prestatorilor de servicii în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, și au ca scop protecția consumatorilor împotriva unor practici abuzive, fără a aduce atingere libertății economice. Totodată, nu se aduce atingere nici dreptului prestatorilor la un proces echitabil, deoarece aceștia au acces la justiție putând contesta procesul-verbal de contravenție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului și ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 lit. c) liniuța a treia teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Operatorii economici sunt obligați:

c) prestatorii de servicii: [...]

- să respecte [...]clauzele prevăzute în contracte."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 45 privind garantarea și exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică și a liberei inițiative, în condițiile legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit principiului pacta sunt servanda înscris în art. 969 din Codul civil, toate părțile unui contract sunt obligate la respectarea clauzelor acestuia. Prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit însă întărirea protecției acordate cetățenilor în calitatea acestora de consumatori împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, având în vedere raportul disproporționat de resurse și forță economică existent între aceștia. Așa fiind, prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit asigurarea unui echilibru în raporturile dintre operatorul economic și consumator, în vederea respectării principiului egalității armelor, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.

Pe de altă parte, Curtea observă că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea art. 45 din Legea fundamentală prin prevederile

art. 7 lit. c) liniuța a treia teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , deoarece garantarea și exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică se face cu respectarea legii, inclusiv a reglementărilor privind protecția consumatorilor.

Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece prevederile constituționale pretins încălcate se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la egalitatea între cetățeni și operatorul economic care, în speță, este o persoană juridică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 lit. c) liniuța a treia teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.111/327/2009 al Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.