Decizia nr. 937/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gya&Bogdan" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Gya&Bogdan" - S.R.L. din Oradea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 privind economia, deoarece, prin interzicerea transmiterii autorizațiilor taxi între transportatorii autorizați, se îngrădește dreptul la muncă și totodată se limitează accesul la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora.

Restrângerea acestui drept la muncă și limitarea liberei inițiative și a dreptului de acces la o activitate economică nu se realizează în condițiile impuse de art. 53 din Constituție, întrucât nu are în vedere scopurile menționate la alin. (1) al art. 53 și nu este necesară într-o societate care funcționează pe baza principiilor democratice.

În plus, prin imposibilitatea transmiterii autorizațiilor taxi între transportatori autorizați se limitează și concurența, fiind afectată libertatea comerțului, ceea ce contravine art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, raportat la textele invocate din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, raportat la dispozițiile art. 41 din Constituție, observă că prin aplicarea unei sancțiuni de natură contravențională nu se îngrădește dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei, a ocupației, precum și a locului de muncă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 53 din Constituție, apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece legiuitorul a stabilit reguli stricte în ceea ce privește faptul că "autorizația taxi sau orice copie conformă este unică și netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociație familială, precum și de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat căruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere să transmită autorizațiile taxi sau copiile conforme, sub orice formă, altui transportator autorizat, transportator sau oricărei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv." Prin urmare, textul legal indicat stabilește sancțiunea retragerii acestor documente, fără a fi contrar regulilor constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 45 și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, constată că dispozițiile de lege criticate sunt conforme cu normele constituționale care stabilesc că accesul liber al persoanei la exercitarea unei activități economice bazate pe libera inițiativă se realizează în condițiile legii. Totodată, prevederile de lege criticate dau expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 11 din Legea nr. 265/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007.

Textul de lege criticat are, în prezent, următorul conținut: "Autorizația taxi sau orice copie conformă este unică și netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociație familială, precum și de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat căruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere să transmită autorizațiile taxi sau copiile conforme, sub orice formă, altui transportator autorizat, transportator sau oricărei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, autorizația taxi sau orice copie conformă este unică și netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociație familială, precum și de la un autovehicul la altul, ceea ce, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, îngrădește dreptul la muncă și totodată limitează accesul la o activitate economică și la libera inițiativă.

Curtea constată că susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea dreptului la muncă este neîntemeiată, deoarece transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați, iar autorizația de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată, pe baza unei documentații care trebuie să conțină, printre altele, dovada îndeplinirii condiției de capacitate profesională. Or, în aceste condiții, este firesc ca autorizația obținută să nu poată fi transmisibilă, deoarece, în mod contrar, s-ar ajunge la eludarea dispozițiilor de lege referitoare la îndeplinirea cerințelor obligatorii pentru obținerea autorizației. În consecință, dispozițiile de lege criticate nu restrâng dreptul la muncă astfel cum este acesta consacrat de dispozițiile cuprinse în art. 41 din Constituție, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând și în orice condiții, poate exercita profesia sau meseria pe care o dorește. Alegerea profesiei și a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea și calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiționată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.

Cu privire la pretinsa limitare a accesului la o activitate economică, prevăzut de art. 45 din Constituție, Curtea reține că, potrivit acestei norme constituționale, este garantată exercitarea "în condițiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat impune o asemenea cerință legală. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

În final, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are aplicabilitate în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gya&Bogdan" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011.