Decizia nr. 930/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) și alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decizia nr. 1041/2010 14 septembrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c)…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) și alin. (1^1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.648D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.649D/2010, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) și alin. (1^1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.649D/2010 la Dosarul nr. 3.648D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 20 iulie 2010, pronunțate în dosarele nr. 2.128/120/2010 și nr. 1.712/120/2010, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) și alin. (1^1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Tudor Alin Constantin și de Bogdan-Marian Hânsu în cauze având ca obiect plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21 și art. 131, deoarece permit o ingerință a puterii executive în activitatea autorității judecătorești, conferind șefului poliției rutiere competența de a decide în mod discreționar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, după caz, instanța de judecată are doar competența de a constata cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată. Consideră că textul de lege criticat lipsește de eficiență
art. 30 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care oferă procurorului sau instanței de judecată competența de a sesiza organul abilitat să constate o contravenție dacă o faptă cercetată inițial ca infracțiune se dovedește a întruni elementele unei contravenții, situație în care șeful poliției rutiere poate lua măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca măsură complementară unei sancțiuni contravenționale principale. De asemenea, arată că textul de lege criticat dă posibilitatea șefului poliției rutiere de a constata încălcarea unei reguli de circulație, chiar dacă instanța de judecată sau procurorul nu s-au pronunțat în acest sens ori au pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fără a intră în cercetarea fondului. În această situație, cel vizat nu mai are posibilitatea de a se adresa justiției pe calea plângerii contravenționale și de a demonstra astfel faptul că nu a încălcat regula de circulație. În fine, autorul excepției susține că norma legală criticată creează o situație discriminatorie între o persoană căreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca măsură complementară pentru săvârșirea unei contravenții la regimul rutier și o alta care a fost cercetată penal pentru o infracțiune la regimul rutier și s-a dispus una dintre soluțiile prevăzute la
art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 103 alin. (1) lit. c) și alin. (1^1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut:
"Art. 103 - (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: [...]
c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. [...]
(1^1) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea textelor de lege menționate în raport cu aceleași prevederi constituționale și cu motivare similară.
Cu acel prilej, Curtea a constatat că aceste texte de lege "au în vedere ipoteza în care o faptă ce a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, dar pentru săvârșirea căreia procurorul sau instanța a apreciat, observând incidența prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală, că nu se impune punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale împotriva învinuitului. Dacă, însă, pe parcursul cercetării penale, se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulație pentru nerespectarea căreia
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancționat, în vederea atingerii finalității pentru care acest act normativ a fost edictat, și anume asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic. Faptul că, ulterior momentului pronunțării de procuror sau instanță a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. Cele două tipuri de organe ale autorității de stat implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul și instanța de judecată, pe de o parte, ca reprezentanți ai autorității judecătorești, iar, pe de altă parte, șeful poliției, ca exponent al puterii executive, își exercită atribuțiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separației puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest context, Curtea observă că nu poate reține nici critica prin raportare la art. 131 din Constituție privitor la rolul Ministerului Public".
În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiție, Curtea a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată, "întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea și temeinicia măsurii dispuse de șeful poliției, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanța a dispus încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) referitor la lipsa plângerii prealabile, așadar fără să mai analizeze împrejurările în care a fost săvârșită fapta și fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo regulă de circulație".
În fine, Curtea nu a putut reține nici critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constituționalitate creează o situație discriminatorie între persoanele cărora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca măsură complementară pentru săvârșirea unei contravenții la regimul rutier, și cele care au fost cercetate penal pentru infracțiuni la regimul rutier și în cazul cărora s-a dispus una dintre soluțiile prevăzute la
art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) și alin. (1^1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Tudor Alin Constantin în Dosarul nr. 2.128/120/2010 și de Bogdan-Marian Hânsu în Dosarul nr. 1.712/120/2010, dosare ale Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.