Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 787/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 42 și art. 43 din Codul familiei

prezumat în vigoare

Data actului
16 iunie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 605 din 26 august 2011
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 12.271 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă și ale art. 42 și art. 43 din Codul familiei, excepție ridicată de Gigi Lucian Asandei în Dosarul nr. 5.024/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

Decizia nr. 133/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.024/301/2010, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă și ale art. 42 și art. 43 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Gigi Lucian Asandei într-o cauză civilă având ca obiect încredințarea unui minor, pe calea ordonanței președințiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat minorul va suferi o diminuare și o limitare a drepturilor sale cu privire la minor, având un statut legal inferior față de celălalt părinte, aspect ce contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție. De asemenea, consideră că sunt neconstituționale prevederile cuprinse în art. 42 și art. 43 din Codul familiei, conform cărora încredințarea este obligatorie în orice caz de desfacere a căsătoriei, iar încredințarea are drept efect diminuarea și limitarea drepturilor unuia dintre părinți. Autorul excepției invocă Decizia Curții Constituționale nr. 82/2003 și susține că, deși instanța de contencios constituțional a statuat că obligativitatea încredințării minorului către unul dintre părinți este benefică minorului, în opinia sa, "efectele instituției încredințării cu privire la drepturile părinților față de copiii lor sunt neconstituționale". Apreciază că, prin prevederile art. 613^2 din Codul de procedură civilă, legiuitorul creează premisele restrângerii temporare a drepturilor unui părinte, care urmează a se efectua conform mecanismului procedural al ordonanței președințiale, fără cercetarea fondului.

În final, autorul excepției este nemulțumit de modul de redactare a textelor de lege criticate din Codul familiei, efectuând o analiză comparativă cu alte texte legale din același domeniu de reglementare, respectiv cu prevederile art. 103 din Codul familiei și cu cele ale

art. 31 din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16, 26 și 53.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 613^2 din Codul de procedură civilă și ale art. 42 și

art. 43 din Legea nr. 4/1953

- Codul familiei, care au următorul conținut:

- Art. 613^2 din Codul de procedură civilă: "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.";

- Art. 42 din Codul familiei: "Instanța judecătorească va hotărî, o dată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.

Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredințați unor rude, ori unor alte persoane, cu consimțământul acestora, sau unor instituții de ocrotire.

Totodată, instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Învoiala părinților privitoare la încredințarea copiilor și la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească.";

- Art. 43 din Codul familiei: "Părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești.

Când copilul a fost încredințat unei alte persoane sau unei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va stabili care dintre părinți va exercita dreptul de a-i administra bunurile și de a-l reprezenta sau de a-i încuviința actele. Persoana sau instituția de ocrotire socială căreia i s-a încredințat copilul va avea față de acesta numai drepturile și îndatoririle ce revin părinților privitor la persoana copilului. Dispozițiile art. 108 se aplică prin asemănare.

Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (1) referitoare la viața intimă, familială și privată, precum și celor ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași motive de neconstituționalitate formulate și în prezenta cauză.

În acest sens, sunt

Decizia nr. 305/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 aprilie 2009,

Decizia nr. 594/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, sau

Decizia nr. 133/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 13 mai 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 613^2 din Codul de procedură civilă și cele ale art. 42 și art. 43 din Codul familiei sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 305/2009 , Curtea a statuat că prevederile art. 613^2 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca, în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Așadar, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica de neconstituționalitate cu un atare obiect nu este întemeiată.

Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 42 și

art. 43 din Codul familiei, prin Decizia nr. 594/2009 , Curtea a statuat că, deși nu există o cerere expresă a soților în acest sens, instanța judecătorească este obligată să se pronunțe prin hotărârea de divorț și asupra încredințării copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioară a unei noi acțiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lăsați fără îngrijire și întreținere. Totodată, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor se stabilește prin hotărârea de divorț, chiar dacă părțile nu au făcut cerere în acest sens, practica judiciară recentă fiind în sensul că instanța se va pronunța din oficiu asupra pensiei de întreținere cu începere de la data introducerii acțiunii de divorț.

Prin

Decizia nr. 133/2009 , Curtea a reținut că desfacerea căsătoriei prin divorț și, implicit, separarea părinților duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești față de copil.

Diferențierile sunt determinate de separarea părinților și de imposibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești.

Așadar, textele de lege criticate reglementează aspecte privind încredințarea copilului, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, aspecte ce sunt stabilite de către instanța de judecată, precum și posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorț când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În sfârșit, față de modalitatea de deducere a neconstituționalității prevederilor din Codul familiei, prin efectuarea unei analize comparative cu alte texte legale din același domeniu de reglementare, respectiv cu prevederile art. 103 din Codul familiei și cu cele ale

art. 31 din Legea nr. 272/2004 , Curtea reține că, așa cum s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă și ale art. 42 și art. 43 din Codul familiei, excepție ridicată de Gigi Lucian Asandei în Dosarul nr. 5.024/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.