Apel nr. 1/1998

Domnului

Didier Opertti, președinte al Adunării Generale

a Organizației Națiunilor Unite

APEL

Astăzi, când se împlinesc 50 de ani de la adoptarea de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a Declarației universale a drepturilor omului, Camera Deputaților din Parlamentul României folosește acest prilej aniversar pentru a transmite Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite sentimentele sale de înaltă apreciere față de acest document de excepție al gandirii filozofice, politice și juridice a secolului XX. Făcând din apărarea drepturilor omului și a libertăților lui fundamentale un scop universal, Organizația Națiunilor Unite s-a implicat constant în realizarea acestuia, prin standardele și mecanismele pe care le-a instituit, precum și prin normele sistemului juridic internațional. Tocmai de aceea Declarația din 10 decembrie 1948 a apărut în ochii unei omeniri ravasite de gravele atentate comise în ajunul și în timpul celui de-al doilea război mondial, la adresa ființei și demnității umane, drept Marea Carta a drepturilor omului și libertăților lui fundamentale în lumea contemporana. Evoluția ulterioară a principiilor și valorilor proclamate de aceasta, care și-au găsit concretizari în mai multe pacte și convenții internaționale, a adus o confirmare elocventa a valorii Declarației universale a drepturilor omului, a forței și actualitatii ei ca "ideal comun către care trebuie să tinda toate popoarele și toate natiunile". Acest lucru a fost confirmat, în vremuri mai recente, și de prăbușirea regimurilor totalitare din țările Europei Centrale și de Est și din fosta Uniune Sovietica.

În pofida marilor impliniri realizate în lume în decurs de 50 de ani în sfera apărării și promovării drepturilor omului, nu s-a reușit încă, din nefericire, să fie eliminate pretutindeni manifestările de încălcare grosolana a acestor drepturi. Un astfel de act a fost săvârșit, în mod sfidator, în urma cu 5 ani, la 10 decembrie 1993, de către autoritățile autoproclamatei Republici Transnistrene, stat fantosa creat de nostalgici ai vechiului imperiu sovietic în partea rasariteana a Republicii Moldova, nerecunoscut de nici un guvern din lume, când deputatul în Parlamentul de la Chișinău Ilie Ilascu și alți patru membri din grupul sau au fost condamnați pentru "crima" de a se fi opus, îndată după declanșarea războiului secesionist în Transnistria, planurilor de zdruncinare a unității teritoriale a Republicii Moldova. Adusi, după arestarea lor, în fața unui tribunal slugarnic, un jalnic continuator al practicilor din timpul tristelor procese de inspiratie stalinista, Ilie Ilascu a fost condamnat la moarte prin impuscare, iar ceilalți patru patrioti moldoveni, la ani grei de temnita. De atunci, Ilie Ilascu și colegii săi zac în temnita regimului transnistrean de la Tiraspol. Și aceasta, în pofida faptului ca Ilie Ilascu a fost reales, la alegerile parlamentare din martie 1998, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Ne aflam asadar în fața unui caz unic pe continentul european, când un parlamentar ales în mod democratic, în cadrul unui proces electoral monitorizat de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și de alte organizații europene, nu își poate exercita mandatul.

Adresam Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite apelul de a-și folosi influența și mijloacele specifice care îi stau la dispoziție pentru a interveni în acest caz flagrant de încălcare a drepturilor omului și pentru a determina eliberarea necondiționată a lui Ilie Ilascu și a celorlalte persoane arestate, judecate și condamnate o dată cu el în cursul inscenarii judiciare de la Tiraspol.