Decizia nr. 836/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h^1) și

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Carl Reh Winery" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.326/332/2008 al Judecătoriei Vânju Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.326/332/2008, Judecătoria Vânju Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h^1) și

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Carl Reh Winery" - S.R.L. din București într-un dosar având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece aduc atingere gravă vieții particulare a angajaților, care ar trebui să fie respectată, inclusiv în timpul orelor de lucru, a dreptului de proprietate privată asupra banilor personali, constituind o restrângere nepermisă a exercițiului unor drepturi fundamentale.

Judecătoria Vânju Mare apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h^1) și

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din data de 21 ianuarie 2005, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (6) lit. e): "Utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale sunt obligați:

e) să înregistreze banii personali deținuți de angajați și/sau de administratorul unității într-un registru special întocmit în acest sens și să introducă, la începutul fiecărei zile, în aparatele de marcat electronice fiscale soldul inițial reprezentând monedele/bancnotele divizionare necesare pentru a da restul clientului.";

- Art. 10 lit. h^1): "nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligațiilor prevăzute la art. 4 alin. (6) lit. e);";

- Art. 11 alin. (1) lit. b): "Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;".

Anterior sesizării Curții, prevederile

art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

fuseseră abrogate prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 264/2008

pentru modificarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008.

De asemenea, dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

au fost modificate prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 52/2009

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 47/2007

privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 7 aprilie 2009, și au în prezent următorul conținut: "b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, dispoziții care erau abrogate la data sesizării instanței de contencios constituțional.

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011

Curtea Constituțională și-a reconsiderat jurisprudența cu privire la sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, constatând că aceasta este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Astfel, Curtea a statuat că "se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituționalității legii aplicabile în cauza dedusă judecății instanței de fond, ca modalitate de acces la justiție, implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Condiția ca dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficientă."

Curtea a mai constatat că "prin aplicarea rigidă a condiției ca legea sau ordonanța să fie "în vigoare" la data ridicării excepției, ca și la data soluționării acesteia de Curtea Constituțională, se înlătură de la controlul de constituționalitate dispozițiile legale determinante în soluționarea cauzei".

Curtea reține că dispozițiile

art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

instituiau anumite obligații pentru utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale care, în caz de nerespectare, erau sancționați prin aplicarea unor amenzi contravenționale.

Așadar, Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile

art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

își produc în continuare efectele juridice. Astfel, prevederile legale criticate constituie temeiul juridic al procesului-verbal prin care s-a constatat contravenția și s-a aplicat sancțiunea contravenientului, proces-verbal care este contestat în justiție, plângerea petentului-contravenient constituind obiectul cauzei civile în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. În acest caz, Curtea are competența de a controla constituționalitatea dispozițiilor legale ale

art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data pronunțării prezentei decizii, urmând ca instanța judecătorească să decidă cu privire la succesiunea în timp a normelor aplicabile în materie contravențională, cu respectarea principiului constituțional consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

În ceea ce privește modificarea operată cu privire la dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea reține că noile dispoziții preiau soluția criticată de autorul excepției, astfel încât urmează a se pronunța asupra acestora.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (6) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că susținerile autorului acesteia sunt neîntemeiate.

Dispozițiile legale criticate nu reprezintă decât reglementarea unei situații care, în practică, este de natură să conducă la evaziune fiscală. În cazul de față, condițiile impuse de legiuitor nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

Aceeași concluzie se impune și în privința dispozițiilor art. 10 lit. h^1), precum și ale

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 .

Curtea mai reține că prin

Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 25 februarie 2009, a statuat că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând operatorilor economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în privința dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b).

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (6) lit. e), art. 10 lit. h^1) și

art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Carl Reh Winery" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.326/332/2008 al Judecătoriei Vânju Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011.