Decizia nr. 721/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/1999

privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice și a sistemelor electronice microprogramate coroborate cu

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Destin" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 19.790/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 19.790/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/1999

privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice și a sistemelor electronice microprogramate coroborate cu

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Destin" - S.R.L. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției consideră, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece sunt contrare normelor europene care impun statelor membre ale Uniunii Europene să aplice măsurile administrative și sancțiunile contravenționale ținând seamă de principiul proporționalității și de exigențele de rezonabilitate, echitate și toleranță. De asemenea, aceste dispoziții sunt neconstituționale, deoarece nu permit instanței de judecată să individualizeze sancțiunea contravențională în raport cu criteriile prevăzute de

art. 5 alin. (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, astfel încât aceasta să fie proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite. Astfel, instanța de judecată este obligată să aplice cumulativ sancțiunile prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și art. 14 alin. (2) pentru fapta de neemitere a bonurilor fiscale, indiferent de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Se arată că, având în vedere aceste aspecte, autorul excepției de neconstituționalitate se află într-o situație nefirească și discriminatorie, întrucât ar trebui să suporte aceeași sancțiune contravențională ce urmează să i se aplice unui contravenient care nu a emis bonuri fiscale pentru produse în valoare de 15 000 lei sau 100 000 lei, cu toate că nu are antecedente contravenționale și nu are datorii la bugetul public. Prin modul de redactare a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, instanța de judecată nu poate garanta aplicarea art. 53 din Constituție, în conformitate cu care sancțiunea pe care o aplică să fie proporțională cu fapta săvârșită și să nu aducă atingere existenței dreptului restrâns prin măsura aplicată.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/1999

privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice și a sistemelor electronice microprogramate, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 131 din 31 martie 1999, coroborate cu

art. 10 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Analizând însă susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/1999

privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice și a sistemelor electronice microprogramate nu este relevantă în cauză, fiind evident vorba despre o eroare materială. În realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Acestea au următoarea redactare:

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...]

b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;";

- Art. 11 alin. (1) lit. b): "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit. d), astfel: [...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;";

- Art. 11 alin. (3): "(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.";

- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor criticate, raportate la dispozițiile constituționale ale art. 11 și art. 20, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, spre exemplu

Decizia nr. 219 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007,

Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, și

Decizia nr. 813 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituționale în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", fiind, deci, în deplină concordanță cu textele constituționale menționate în susținerea excepției.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunităților Europene (devenit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona), Curtea, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, a stabilit că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratat, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil (a se vedea și

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010).

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în acestea își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Din cele prezentate, rezultă că dispozițiile criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor constituționale ale art. 53.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Destin" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 19.790/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011.