Decizia nr. 639/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1),

art. 33 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sinorom" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.012/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.012/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Sinorom" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea, într-un dosar având ca obiect procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale privind protecția proprietății private și accesul liber la justiție, întrucât societatea comercială debitoare, deși are suficiente bunuri în patrimoniu, precum și creanțe asupra terților, nu își poate dovedi starea de solvabilitate, fiind la dispoziția oricărui creditor, care poate iniția procedura insolvenței.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 12, art. 4, art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care aveau următorul cuprins:

- Art. 3 pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 12: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței; [...]

5. debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 și care este în stare de insolvență;

6. prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile; [...]

12. cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie;";

- Art. 4: "(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

(2) Plățile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.

(3) Disponibilitățile bănești vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

(4) În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic.

(5) Judecătorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative atașate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depășit bugetul previzionat.

(6) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin:

a) majorarea cu 30% a taxelor percepute de oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale pentru operațiunile de înregistrare;

b) majorarea cu 30% a taxelor percepute pentru operațiunile de înregistrare în registrul societăților agricole și, în cazul asociațiilor și fundațiilor ce desfășoară activități economice, în registrul asociațiilor și fundațiilor.

c) preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvență, inclusiv din fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).

(7) Sumele prevăzute la alin. (6) lit. a) vor fi virate de oficiile registrului comerțului, prin Oficiul Național al Registrului Comerțului, în contul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, denumită în continuare U.N.P.I.R., sumele prevăzute la alin. (6) lit. b) vor fi achitate la orice unitate bancară, în contul menționat, iar sumele prevăzute la alin. (6) lit. c) vor fi virate în contul filialei U.N.P.I.R. din care face parte administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul care transmite suma.

(8) U.N.P.I.R. va comunică la Oficiul Național al Registrului Comerțului și la instanțele judecătorești pe lângă care funcționează registrul societăților agricole, respectiv registrul asociațiilor și fundațiilor, numărul contului și unitatea la care acesta este deschis și orice modificări ulterioare ale acestuia.

(9) Sumele menționate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 și art. 123 pct. 1 și vor fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului.

(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.";

- Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.";

- Art. 33 alin. (2) teza finală: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

După sesizarea Curții Constituționale, art. 3 pct. 6 și 12 și

art. 4 alin. (4) și alin. (6) lit. a) au fost modificate prin Legea nr. 169/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, iar alin. (5) și alin. (6) lit. b) ale art. 4 au fost abrogate prin aceeași lege.

Dispozițiile legale modificate au următorul cuprins:

- Art. 3 pct. 6: "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 12;";

- Art. 3 pct. 12: "valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat;";

- Art. 4 alin. (4): "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile

art. 37 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 254/2007 , cu modificările și completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.";

- Art. 4 alin. (6) lit. a): "Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin:

a) aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achită la oficiul registrului comerțului pentru autorizare constituire persoane supuse înregistrării în registrul comerțului, cu modificările actelor, faptelor și mențiunilor acestora, și efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, autorizare funcționare și eliberare documente specifice, verificare și/sau rezervare, transmitere/obținere/eliberare documente și/sau informații prevăzute de lege."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 524 din 19 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, Curtea a constatat că prin

Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, dispozițiile

art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6 din Legea nr. 85/2006

au fost modificate, iar noul text legal nu numai că nu preia soluția legislativă cuprinsă în reglementarea contestată, dar este chiar în sensul dorit de autorul excepției. În aceste condiții, Curtea a observat că dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ; astfel, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate care privește dispozițiile

art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6 din Legea nr. 85/2006

a devenit inadmisibilă.

De asemenea, Curtea mai observă în cauza de față că și prevederile art. 3 pct. 12 au suferit modificări în sensul dorit de autorul excepției de neconstituționalitate, astfel că aceasta din urmă urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. Nu în ultimul rând, având în vedere faptul că prevederile art. 4 alin. (5) și alin. (6) lit. b) au fost abrogate prin aceeași lege, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.

Curtea mai reține că dispozițiile

art. 4 alin. (4) și alin. (6) lit. a) au fost modificate prin Legea nr. 169/2010 , soluția legislativă fiind preluată de noua reglementare, Curtea urmând a se pronunța asupra acestora din urmă.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 85/2006 , în ansamblul său, prin

Decizia nr. 1.386 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 24 februarie 2009, Curtea a statuat că în cadrul procedurii falimentului administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ. În virtutea atribuțiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprind diverse acte și operațiuni juridice, cheltuielile aferente normalei desfășurări a procedurii fiind suportate din averea debitorului, în temeiul

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 .

De altfel, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Prin aceeași

Decizie nr. 524 din 19 aprilie 2011

Curtea s-a pronunțat și asupra dispozițiilor art. 31 alin. (1) și

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , constatând că, pentru valorificarea creanțelor sale, creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală, iar, dacă debitorul nu este în insolvență, își poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private este pe deplin aplicabil în privința atât a proprietății debitorului, cât și a creanțelor creditorilor.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , Curtea a constatat că aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă.

În legătură cu aceasta, Curtea a reținut că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc în mod egal pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței, ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Curtea a mai arătat că restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Prin urmare, Curtea a concluzionat că legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiție.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate mai sus Curtea mai observă că dispozițiile

art. 3 pct. 1 lit. b) și pct. 5 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, aceste prevederi conținând doar anumite definiții cu care operează legea menționată, legiuitorul fiind competent, cu respectarea dispozițiilor constituționale, să stabilească cadrul legal necesar reglementării acestui domeniu.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 și pct. 12 și

art. 4 alin. (5) și alin. (6) lit. b) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sinorom" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.012/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. b) și pct. 5, precum și a prevederilor art. 4 alin. (1)-(4), alin. (6) lit. a) și c) și alin. (7)-(10), art. 31 alin. (1) și art. 33 alin. (2) teza finală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.