Decizia nr. 1037/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și 2 din Codul penal, precum și ale art. 57 alin. (1), art. 75 și art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și 2 din Codul penal, precum și ale art. 57 alin. (1), art. 75 și
art. 76 din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Viorel Postelnicu în Dosarul nr. 2.375/219/2010 al Judecătoriei Dej, excepție care formează obiectul Dosarului nr. 3.663D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal este prezent autorul excepției.
Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, prezentând pe larg motivele de neconstituționalitate expuse în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând totodată că textele de lege criticate trebuie coroborate cu dispozițiile art. 60 din Codul penal privind liberarea condiționată în cazuri speciale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.375/219/2010, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și 2 din Codul penal, precum și ale art. 57 alin. (1), art. 75 și
art. 76 din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Viorel Postelnicu în cadrul unei cereri de liberare condiționată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că normele criticate afectează grav libertatea consacrată de Constituție și de legile țării, "acestea neputând fi lăsate la îndemâna gardienilor sau judecătorilor care să decidă asupra liberării condiționate conform muncii prestate în detenție". Autorul excepției arată că, potrivit actelor medicale atașate, nu poate presta muncă în penitenciar care să îi determine eliberarea condiționată. Normele criticate sunt, prin urmare, discriminatorii, câtă vreme, din cauza bolii de care suferă, acesta nu poate beneficia de celelalte drepturi ca oricare alt deținut.
Judecătoria Dej consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, "practic petentul este nemulțumit de neșansa de a fi sănătos și apt de muncă pentru a beneficia de câștigul zilelor realizate potrivit
privind executarea pedepselor care reglementează în mod clar câștigul de zile ce se poate realiza în funcție de cuantumul și specificul muncii prestate".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea condițiilor în care poate fi acordată liberarea condiționată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, liberarea condiționată nefiind un drept al condamnaților, ci doar o vocație pe care o au aceștia, prin voința legiuitorului. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. 1 și 2 din Codul penal, precum și ale art. 57 alin. (1), art. 75 și
art. 76 din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 59 alin. 1 și 2 din Codul penal: "După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.";
-
Articolul 57
alin. (1) din Legea nr. 275/2006 : "Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepția activităților cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului și a celor desfășurate în caz de calamitate.";
-
Articolul 75
din Legea nr. 275/2006 : "Persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condițiile Codului penal.";
-
Articolul 76
din Legea nr. 275/2006 : "(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează:
a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condițiile prevăzute la art. 59 alin. (1) și (2), pe bază de voluntariat sau în caz de calamitate, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaților majori, și 3 zile executate pentru două zile de muncă, în cazul condamnaților minori și tineri;
b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condițiile prevăzute în art. 59 alin. (1) și (2), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazul condamnaților majori, și 2 zile executate pentru o zi de muncă, în cazul condamnaților minori și tineri;
c) în cazul în care munca este prestată în condițiile prevăzute în art. 59 alin. (3), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
d) în cazul în care munca este prestată în condițiile prevăzute în art. 59 alin. (4), se consideră 3 zile executate pentru 2 nopți de muncă;
e) în cazul participării la cursuri de școlarizare sau de calificare ori recalificare profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar sau pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;
f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.
(2) Reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată."
Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale ce fac obiectul acesteia sunt considerate de autorul excepției discriminatorii, întrucât acei condamnați care participă la muncă și obțin un număr de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate pot beneficia mai repede de liberarea condiționată, în timp ce condamnații care din cauza sănătății nu sunt sau nu mai sunt folosiți la muncă (ipoteză în care susține că se încadrează) nu au acest beneficiu și, prin urmare, pot fi liberați condiționat numai după executarea efectivă a fracțiunilor din pedeapsă.
Aceste critici nu pot fi reținute, întrucât, așa cum Curtea Constituțională a subliniat în mod constant în jurisprudența sa, respectarea egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Este firesc și echitabil ca legiuitorul să îi stimuleze pe condamnații care desfășoară o muncă utilă, sunt stăruitori în muncă și dau dovadă prin aceasta că s-au îndreptat. Cei care satisfac aceste condiții se bucură de acest tratament fără discriminări, după cum cei care nu prestează munca, indiferent din ce cauză, sunt supuși altui tratament, tot fără discriminări. Legiuitorul a avut în vedere situația specială a altor categorii de condamnați, stabilind în acest sens, prin dispozițiile art. 60 din Codul penal, condițiile liberării condiționate în cazuri speciale.
De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată, mijloacele de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiționată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocație pe care o au, prin voința legiuitorului, toți condamnații care, după ce au executat fracțiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, și condiția de a fi disciplinați și de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă.
În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 22 ce garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și cele ale art. 53 care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, invocate de asemenea de autorul excepției în motivarea acesteia, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât textele criticate nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi constituționale, ci oferă condamnaților, în anumite condiții, posibilitatea de a fi eliberați înainte de executarea integrală a pedepsei, în scopul accelerării procesului de reeducare și de reintegrare socială a acestora.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și 2 din Codul penal, precum și ale art. 57 alin. (1), art. 75 și
art. 76 din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Viorel Postelnicu în Dosarul nr. 2.375/219/2010 al Judecătoriei Dej.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.