Decizia nr. 960/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 139 alin. (6) și (11) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, precum și a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepție ridicată de Societatea Comercială "SPV Investis Imob" - S.A. din București în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Gabriel Udrea, în calitate de apărător ales, cu delegație la dosar, membru al Baroului București. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției. Acesta solicită admiterea excepției, susținând în esență că textele criticate sunt neconstituționale în cazul în care se interpretează în sensul că măsurile de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt pot fi luate față de terții cărora reclamantul nu le reproșează nimic. Depune la dosar și note scrise în sprijinul celor afirmate oral.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că măsurile la care se referă textele de lege criticate au caracter vremelnic și nu sunt de natură să impieteze asupra inviolabilității domiciliului sau sediului. Consideră că autorul excepției critică modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate, ceea ce excedează atribuțiile Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 49.503/3/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 139 alin. (6) și (11) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, precum și a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepție ridicată de Societatea Comercială "SPV Investis Imob" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect drepturi de autor și drepturi conexe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia precizează că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că "trebuie asigurată o formă de control sau supervizare a activității organelor de inspecție pentru a evita abuzurile și pentru a respecta inviolabilitatea sediului social al acestora" (Hotărârea din 16 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Sociιtι Colas Est și alții împotriva Franței). Arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care acestea ar permite luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor/constatare a stării de fapt față de terți pe care reclamanta nu îi acuză că i-ar fi încălcat vreun drept și împotriva cărora nu a pornit și nici nu intenționează să declanșeze vreun proces pe fond. De asemenea, susține că dispozițiile ce formează obiect al excepției sunt neconstituționale și prin faptul că nu prevăd niciun mijloc procedural concret și eficient care să asigure protecția informațiilor confidențiale aparținând pârâților. Dimpotrivă,

art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996

se preocupă doar de protecția confidențialității datelor reclamantului. În aceste condiții, susține că textele criticate sunt vădit discriminatorii, întrucât nu consacră garanții adecvate pentru protecția inviolabilității sediului profesional și corespondenței pârâților.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a considerat excepția de neconstituționalitate admisibilă, sesizând Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, fără să își exprime însă opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. 139 alin. (6) și (11) din Legea nr. 8/1996 , arată că, la cererea pârâtului, instanța poate dispune ridicarea măsurilor prevăzute la alin. (3) și (6) în cazul în care reclamantul nu a introdus, în termenele prevăzute de lege, o acțiune care să conducă la soluționarea pe fond a cauzei. De asemenea, instanța poate să aprecieze caracterul eventual șicanatoriu al cererii reclamantului și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Referitor la prevederile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005 , Avocatul Poporului precizează că sunt norme procedurale a căror adoptare este atributul legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, fără să suprime dreptul la apărare și fără să aducă atingere dispozițiilor constituționale privind inviolabilitatea domiciliului și secretul corespondenței sau celor referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 139 alin. (6) și (11) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 mai 1996, modificate și completate prin

Legea nr. 329/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006. Prevederile legale menționate au următorul cuprins: "(6) Titularii de drepturi sau reprezentanții acestora prevăzuți la alin. (1) pot solicita instanței judecătorești, chiar și înainte de introducerea unei acțiuni pe fondul cauzei, luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege și dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă. [...]

(11) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3), (6) și (10), sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale, instanțele judecătorești vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instanței de judecată. În acest caz, instanțele judecătorești pot să ceară reclamantului să depună o cauțiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât."

De asemenea, sunt criticate și prevederile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 280/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005. Conținutul normativ al acestuia este următorul: "(1) Instanța judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:

a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau

b) să constituie o garanție destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.

(2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate și împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat.

(3) La cererea reclamantului, instanțele judecătorești competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulația lor în circuitele comerciale.

(4) În cazul unei încălcări săvârșite în activități comerciale, instanța judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedește că există circumstanțe care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare și imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor bunuri. În același scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informații pertinente cauzei.

(5) Instanța judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1)-(4), să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-și forma convingerea că acesta este titularul dreptului și că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă."

Autorul excepției invocă, în motivarea criticii de neconstituționalitate, dispozițiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 24 - "Dreptul la apărare", art. 27 - "Inviolabilitatea domiciliului", art. 28 - "Secretul corespondenței" și art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se prin

Decizia nr. 1.143 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reținut că instanța are îndatorirea de a-și exercită rolul activ și de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în acest sens dispozițiile

art. 9 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

prevăzând că instanța judecătorească competentă poate cere reclamantului să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-și forma convingerea că acesta este titularul dreptului și că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă. Totodată, Curtea a observat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

transpune Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, iar reglementarea criticată constituie implementarea în dreptul intern a dispozițiilor referitoare la măsurile provizorii și asigurătorii prevăzute în cuprinsul art. 9 al directivei mai sus menționate. De asemenea, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

a fost emisă în scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor asupra cărora poartă dreptul de proprietate industrială și în interesul titularilor drepturilor de proprietate industrială.

Având în vederea similitudinea criticilor formulate în cauza de față, Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, motiv pentru care considerentele și soluția pronunțată prin decizia menționată își mențin valabilitatea și cu privire la prezenta excepție.

Totodată, Curtea constată că nici prevederile

art. 139 alin. (6) și (11) din Legea nr. 8/1996

nu contravin textelor din Legea fundamentală invocate, observând că acestea reprezintă, de asemenea, transpunerea la nivelul legislației naționale a reglementării europene în domeniu, mai exact, a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din aceeași Directivă 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care stabilesc că "Înainte chiar de introducerea unei acțiuni pe fond, statele membre se asigură că autoritățile judecătorești competente pot, la cererea unei părți care a prezentat dovezi în mod rezonabil accesibile și suficiente în sprijinul pretențiilor sale privind încălcarea drepturilor sale de proprietate intelectuală sau iminența unei astfel de încălcări, să ordone măsuri provizorii rapide și eficiente pentru a conserva dovezile pertinente referitoare la încălcarea menționată, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale (...)".

De altfel, în administrarea probatoriilor, instanța de judecată trebuie să manifeste un rol activ, prescripțiile

art. 139 alin. (11) din Legea nr. 8/1996

asigurând acesteia pârghiile necesare asigurării unui control suficient, de natură a descuraja eventualele abuzuri în exercitarea dreptului de a cere luarea măsurilor de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 139 alin. (6) și (11) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, precum și a prevederilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, excepție ridicată de Societatea Comercială "SPV Investis Imob" - S.A. din București în Dosarul nr. 49.503/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.