Decizia nr. 972/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 și 86 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Sunita-Maria Rostaș în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecătoriei Roman.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 150/190/2009, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 și 86 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Sunita-Maria Rostaș, într-o cauză având ca obiect infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece "ar trebui să limiteze persoana care poate fi audiată în această calitate de persoana fostului inculpat sau coinculpat interesat să dea o anumită declarație favorabilă lui și celorlalți făptuitori, declarație de natură să zădărnicească aflarea adevărului și să discrediteze rolul justiției în apărarea valorilor sociale și morale într-o societate de drept". Prin încuviințarea unor asemenea audieri sunt atinse drepturile și interesele legitime ale persoanei, atingere ce se face prin intermediul unui organ abilitat al statului, respectiv instanța de judecată, care este obligată să vegheze la respectarea ordinii de drept și să facă o aplicare corectă a legii în vederea tragerii la răspundere a oricărei persoane pentru fapta sa. Se mai învederează că aceste "abuzuri și interpretări ale textelor legale" s-au făcut având în vedere condiția socială a autoarei excepției, având în vedere condiția socială "extrem de modestă" a acesteia, "comparativ cu a inculpaților".

Judecătoria Roman consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că cererea de încuviințare a probei testimoniale se examinează de instanță în condiții de contradictorialitate, prin prisma pertinenței, a concludenței și utilității acesteia, având în vedere că finalitatea cercetării judecătorești este să permită aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Instanța are obligația de a da dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, fiind datoare să urmărească lămurirea pricinii sub toate aspectele. Aceasta se face în condițiile administrării unui probatoriu cât mai complet, care poate cuprinde inclusiv depoziții de martori ale unor persoane față de care, în aceeași cauză, s-au dispus soluții de netrimitere în judecată. Aprecierea și evaluarea probelor este tot atributul instanței, aceasta fiind datoare să coroboreze toate elementele de care dispune. Din acest motiv, o eventuală declarație "favorabilă" din partea unei persoane care la un moment dat a avut calitatea de învinuit sau inculpat va putea constitui temei al soluției instanței numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Apreciază, totodată, că susținerile privind limitarea sferei persoanelor ce pot fi audiate ca martori, prin excluderea foștilor învinuiți sau inculpați în aceeași cauză, față de care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată, reprezintă aspecte ce nu se circumscriu atribuțiilor Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78 și 86 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 78: "Persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.";

- Art. 86: "Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei și i se arată care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce știe cu privire la acestea.

După ce martorul a făcut declarații, i se pot pune întrebări cu privire la faptele și împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părților, precum și în ce mod a luat cunoștință despre cele declarate.

Dispozițiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător și la ascultarea martorului."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (2) și (3) privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 48 - Familia și ale art. 54 - Fidelitatea față de țară.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că textele de lege ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva unui pretins caracter lacunar, și anume pentru lipsa reglementării unei "limitări" a sferei persoanelor care pot fi audiate ca martori, respectiv din perspectiva modului de interpretare și aplicare de către instanțele de judecată.

Or, niciuna dintre categoriile de critici anterior menționate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. Astfel, nu intră în competența instanței de contencios constituțional completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Tot astfel, Curtea Constituțională nu poate cenzura eventuala aplicare greșită sau abuzivă a legii, aceasta fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale fie în activitatea legiuitorului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", fie în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 și 86 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Sunita-Maria Rostaș în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecătoriei Roman.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.