Decizia nr. 1024/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Rotaru în Dosarul nr. 6.211/86/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.211/86/2009 Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Rotaru într-o cauză având ca obiect cererea de soluționare a recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 2.286 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece în situația în care partea pentru care s-a intervenit a fost în imposibilitatea de a formula calea de atac, aceasta se află în situația de a nu se putea apăra. Or, în aceste condiții calea de atac formulată de către intervenientul accesoriu ar fi de natură a ocroti drepturile părții pentru care s-a intervenit, inclusiv dreptul la apărare.

De asemenea, în opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate reglementează o îngrădire a accesului liber la justiție, fiind limitat accesul spre cel de-al doilea grad de jurisdicție.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 și art. 24, în măsura în care nu i se recunoaște intervenientului în interesul uneia dintre părți dreptul de a declara recurs în lipsa formulării recursului de către partea în interesul căreia a intervenit.

Regula instituită de art. 21 alin. (2) din Constituție are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie de persoane.

Legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, însă nu poate aduce atingere substanței dreptului de acces liber la justiție în situația în care sunt date condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, iar persoana își exercită drepturile cu bună credință și în limite rezonabile.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 56 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justiție, art. 24 alin. (2) - Dreptul la apărare și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, sunt stabilite prin lege. Astfel, dispozițiile art. 56 din Codul de procedură civilă fac parte din secțiunea I - "Intervenția" a capitolului III - "Alte persoane care pot lua parte la judecată" din titlul I - "Părțile" al cărții a doua - "Procedura contencioasă". Prin dispozițiile criticate nu se limitează drepturile părților și nici ale intervenienților, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanțelor judecătorești, să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege și să beneficieze de garanțiile procesului echitabil.

Curtea mai reține că intervenția în interesul altei persoane, având caracter accesoriu în raport cu cererea principală (formulată de partea în interesul căreia s-a făcut intervenția), permite unei persoane să se alăture și să susțină interesele unei părți aflate într-un litigiu pentru a întări poziția acesteia din urmă. Prin urmare, intervenția în interesul altei persoane este menită să sprijine reclamarea și realizarea drepturilor unei părți din litigiu, dar nu să îndeplinească acte și fapte în locul titularului parte în proces. Din acest motiv, textul criticat stabilește cu rigoare că nu poate fi primit apelul sau recursul făcut de către un intervenient în interesul altuia și introdus în locul apelului sau recursului celui pentru care s-a făcut intervenția, întrucât intervenientul nu poate invoca un interes propriu.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Rotaru în Dosarul nr. 6.211/86/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.