Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1020/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
14 iulie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 675 din 22 septembrie 2011
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 16.841 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Decizia nr. 766/2011 15 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art.…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Oprea în Dosarul nr. 15.905/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.215D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 15.905/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Oprea într-o cauză având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât, pe de o parte, prin soluționarea cererii de încuviințare a executării silite fără citarea părților este încălcat dreptul la informare, iar, pe de altă parte, prin recunoașterea dreptului de recurs doar în favoarea creditorului este încălcat principiul egalității dintre părți.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece citarea părților nu este necesară cu ocazia soluționării procedurii prealabile a încuviințării executării silite. În cadrul acestei proceduri preliminare, instanța nu stabilește niciun drept în contradictoriu cu debitorul, verificând doar formal dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege în vederea declanșării procedurii executării silite împotriva debitorului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 373^1 : "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.

Asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea de încuviințare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

După încuviințarea cererii potrivit alin. 2, la instanța de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.

Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condițiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile sale asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul executării silite.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

În situația prevăzută de art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părții să își îndeplinească de îndată obligația de avansare a cheltuielilor de executare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 - Înfăptuirea justiției, art. 146 - Atribuții, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană și art. 149 - Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord.

Ulterior sesizării Curții, prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin

art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, și au în prezent următorul conținut: "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.

Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.

În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispozițiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător, încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.

Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;

2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite;

3.creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;

4. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

5. există alte impedimente prevăzute de lege.

Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.

Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condițiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

În situația prevăzută la art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părții să își îndeplinească de îndată obligația de avansare a cheltuielilor de executare."

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate reprezintă norme de procedură care reglementează procedura încuviințării executării silite. În conformitate cu prevederile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, în momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executării silite începute sub acea lege." Potrivit celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , interdicția ce privește controlul de constituționalitate asupra noilor dispoziții nu vizează decât normele de drept substanțial, întrucât numai în cazul acestora un asemenea control "nu ar prezenta niciun fel de relevanță asupra soluționării litigiului". Mai mult, efectuarea controlului de constituționalitate cu privire la noile dispoziții de drept material ar echivala cu "ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de autorul excepției, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ". Prin urmare, modificarea operată prin

Legea nr. 202/2010 , care păstrează soluția legislativă anterioară, completând-o, este de imediată aplicare, inclusiv litigiului în cauză, astfel că dispozițiile în forma actuală vor constitui obiectul controlului de constituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză, s-a pronunțat în prealabil în mai multe rânduri. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 134 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, sau prin

Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a reținut că "faptul că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, «Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii». Textul constituțional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin art. 373^1 din Codul de procedură civilă, fără a se putea afirma că, procedând astfel, ar contraveni dispoziției constituționale."

De altfel, reglementarea actuală nu lipsește partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, iar faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestației la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție. Astfel, art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că, "după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale". Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu."

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, Curtea a constatat că "nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre și de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare".

De asemenea, stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia încuviințarea executării silite a obligației stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 din Constituție, legiuitorul acționând în virtutea competențelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, soluția legislativă criticată este justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Oprea în Dosarul nr. 15.905/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.