Decizia nr. 806/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decizia nr. 1495/2010 18 noiembrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M&D Sea Farers" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 21.711/212/2009 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.396D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 1 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 21.711/212/2009, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M&D Sea Farers" - S.R.L. din Constanța, într-o cauză ce are ca obiect contestație la executare în materie fiscală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin excluderea procedurii executării fiscale din sfera de aplicare a normei criticate se conferă executorului fiscal competența de a decide cu privire la legalitatea și temeinicia cererii de executare silită, fapt ce contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) și art. 126 alin. (1). Titlurile executorii în materie fiscală pot fi executate direct, fără a fi necesară vreo formalitate sau intervenția instanței în ce privește controlul legalității declanșării executării, ceea ce reprezintă o imixtiune a puterii executive în activitatea de judecată și în egală măsură o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, art. 126 alin. (1) referitoare la instanțele judecătorești.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 1.495 din 18 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. (1) și
art. 138 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. În această cauză, autorul excepției susținea că, în procedura de executare silită a creanțelor fiscale titlul executoriu este reprezentat de actele administrativ-fiscale care atestă scadența creanței fiscale. Pentru executarea silită a creanțelor fiscale este suficient ca actul administrativ fiscal să ajungă la scadență, fără a fi nevoie de intervenția altor organe sau instituții care să confirme caracterul executoriu al actului administrativ prin care se constată creanța fiscală. Astfel, executorul fiscal este liber să aprecieze asupra legalității și temeiniciei cererii de executare silită formulate de organul fiscal întocmai ca o instanță de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală.
Curtea constată că în ambele cauze nemulțumirea autorilor excepțiilor, chiar dacă privește alte texte de lege, este aceeași, și anume faptul că executorul fiscal nu este obligat să solicite instanței de executare încuviințarea executării silite.
Așa fiind, Curtea constată că cele reținute în decizia menționată sunt valabile și în prezenta cauză.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că prevederile art. 56 alin. (1) din Constituție stabilesc existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, încasarea acestora constituind sursa principală de venituri a statului.
Spre deosebire de executarea silită de drept comun, specific executării silite a creanțelor fiscale este faptul că această fază a procedurii fiscale este pornită și se desfășoară de către organele fiscale fără încuviințarea altor organe ale statului, în speță instanța de judecată. Titlul de creanță fiscal devine ope legis titlu executoriu, astfel că el va fi pus în executare fără a mai fi necesară parcurgerea vreunei proceduri prealabile ca în cazul unui titlu de creanță din dreptul comun.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a constatat că se află în prezența unor norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, ce sunt determinate de faptul că obiectul executării silite în acest domeniu îl reprezintă încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care să asigure protejarea eficientă a creanțelor statului și recuperarea lor cu prioritate. De altfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme derogatorii, cu scopul de a face mai eficientă executarea și pentru a-i imprima un ritm mai accelerat.
În continuare, Curtea a constatat existența unei abordări constante a instanței de contencios constituțional în sensul că adoptarea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare își găsește fundamentul constituțional în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naționale în activitatea financiară. Acest temei constituțional justifică un drept special, de preferință în favoarea statului, în ceea ce privește efortul de încasare a creanțelor bugetare și de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească două dintre obligațiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție: să adopte măsuri de protecție socială, apte să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, și să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții.
În final, Curtea a reținut că în dezvoltarea prevederilor constituționale ale art. 21, dispozițiile art. 172 din Codul de procedură fiscală, realizând o concretizare a liberului acces la justiție în materia executării silite a creanțelor fiscale, dispune în sensul că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale, precum și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței în materie a Curții, considerentele reținute în decizia menționată sunt valabile și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "M&D Sea Farers" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 21.711/212/2009 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.