Decizia nr. 956/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 13 și

art. 14 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și a Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 , incidente în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe", excepție ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, în Dosarul nr. 11.963/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.657D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Așa fiind, arată că, în ceea ce privește prevederile art. 1-3 și

art. 14 din Legea nr. 10/2001 , autorul excepției deduce pretinsa neconstituționalitate a textelor de lege criticate din modul de interpretare și aplicare a acestora în cauza concretă dedusă judecății. De asemenea, referitor la invocarea neconstituționalității Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 , apreciază că și această critică este inadmisibilă, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.963/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 13 și 14 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și a Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 , incidente în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , cu modificările și completările ulterioare", excepție ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că neconstituționalitatea prevederilor de lege criticate din

Legea nr. 10/2001

duce la un tratament de inegalitate atât pentru chiriași, titulari ai contractelor de închiriere, cât și pentru proprietarii imobilelor, deoarece unii pot beneficia de restituire, iar alții de compensații. Referitor la prevederile

art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 , apreciază că, datorită felului în care au fost formulate acestea, lasă loc la interpretări de natură constituțională în ceea ce privește aplicabilitatea și efectele lor. De asemenea, în opinia autorului excepției, reglementarea are lacune legislative. În ceea ce privește art. 3 din același act normativ, arată că neconstituționalitatea acestuia constă în faptul că, prin felul în care a fost edictat, lasă loc la interpretări "cu privire la cauzele care fac posibilă sau imposibilă restituirea, în natură sau prin echivalent, a unor imobile afectate de contracte anterioare". Totodată, precizează că

art. 14 din Legea nr. 10/2001

și normele metodologice sunt neconstituționale, întrucât acestea intervin prin suprapunere legislativă în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , în sensul că modifică această ordonanță și anulează efectele ei.

Judecătoria Sectorului 1 București nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile " art. 13 și 14 din Legea nr. 10/2001 , precum și Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 , incidente în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , cu modificările și completările ulterioare."

Din examinarea încheierii de sesizare, precum și a notelor scrise ale autorului, Curtea constată că, dintr-o eroare materială, instanța a sesizat-o cu excepția de neconstituționalitate a

art. 13 din Legea nr. 10/2001 , în loc de prevederile art. 1-3 din același act normativ.

În continuare, Curtea observă că în cap. II "Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din lege", la pct. 13, din Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001

se face referire la

art. 13 din Legea nr. 10/2001 , mai exact la faptul că "în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , cu modificările și completările ulterioare".

În aceste condiții, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunța îl constituie prevederile art. 1-3 și

art. 14 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum și Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007.

Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aspectele invocate nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 1-3 și

art. 14 din Legea nr. 10/2001

fiind dedusă din perspectiva unor lacune legislative. Or, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Totodată, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare a acestor texte de lege de către instanțele de judecată în cauza concretă dedusă judecății, or, instanța de contencios constituțional a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența sa că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii, acestea urmând a fi soluționate de către instanța de judecată, fapt ce conduce la concluzia că excepția este inadmisibilă.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 , Curtea constată că și aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare", astfel încât normele metodologice nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1-3 și

art. 14 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și a Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 , excepție ridicată de Emilia Andrei, prin mandatar Anton Andrei, în Dosarul nr. 11.963/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.