Decizia nr. 3046/2011
Ședința publică din data de 7 septembrie 2011
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 2
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
- HG nr. 89/2010 5 februarie 2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii n…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Dosar nr. 3.260/117/2010
Instanța constituită din:
Președinte - Maria Hrudei
Judecător - Mirela Budiu
Judecător - Floarea Tămaș
Grefier - Daniela Chirilă
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 4.430 din data de 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3.260/117/2010, în contradictoriu cu reclamantele Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe", Lupu Ana și Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata Lupu Ana, personal, intimata Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe" prin avocat Lupu Ana, care depune Împuternicire avocațială nr. CJ/042043/B/2011 și intimata Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor prin avocat Cleja Roxana Iuliana, care depune Împuternicire avocațială nr. CJ/032904/B/2011 din 2 septembrie 2011, lipsind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu Ordinul de plată nr. 1.116 din data de 26.07.2011, aflată la fila 10 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul registratură, la data de 2 septembrie 2011 intimata Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în 3 exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 159^1 alin. (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 21 din Constituție,
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
și al art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Intimata Lupu Ana, în nume propriu și ca reprezentant al intimatei Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe", depune la dosar concluzii scrise, iar reprezentanta intimatei Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor depune copia chitanței și a facturii reprezentând onorariul avocațial.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata Lupu Ana, în nume propriu și ca reprezentant convențional al intimatei Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe", solicită respingerea recursului declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile recurate ca legală și temeinică, criticile formulate de recurent fiind nefondate, în opinia acesteia consiliul local, în temeiul
art. 36 din Legea nr. 215/2001
"are inițiativa și hotărăște în toate problemele de interes local", dar omite cu rea-credință excepția prevăzută de același articol de lege, și anume "Consiliul local nu poate hotărî în acele probleme care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale". Totodată arată că instanța de fond în mod corect a analizat legalitatea hotărârii din prisma
art. 36 din Legea nr. 215/2001 , care constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local.
Reprezentanta intimatei Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe" susține că prin
privind protecția animalelor, cu modificările și completările ulterioare, se recunoaște persoanelor fizice și persoanelor juridice dreptul de a deține animale, însă fără a se restricționa numărul acestora, atât timp cât sunt respectate normele de igienă, și totodată se prevede care sunt obligațiile deținătorilor de animale. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este autoritatea centrală care potrivit legii are atribuții pe linia protecției animalelor, iar prin
Ordinul nr. 31/31.03.2008 , emis de această autoritate, nu se restricționează numărul animalelor deținute de o persoană atât timp cât se respectă anumite obligații. În situația în care, în urma controlului efectuat de echipe mixte de control formate din reprezentanți ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și ai Ministerului Administrației și Internelor, se constată că deținătorul de animale încalcă prevederile
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 205/2004 , faptele constituie contravenție și trebuie sancționate ca atare. Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a înțeles să adopte Hotărârea Consiliului Local nr. 89/9.03.2010 în scopul asigurării confortului, ordinii, curățeniei și liniștii populației, apoi asigurarea condițiilor privind bunăstarea animalelor. Un alt motiv invocat pentru adoptarea hotărârii a cărei anulare s-a solicitat menționează că de-a lungul timpului inspectorii din cadrul Serviciului control protecția mediului au constatat lipsuri în legislația privind creșterea și întreținerea animalelor, cum ar fi creșterea unui număr mare de animale în locuința proprie, fapt ce deranjează vecinii prin zgomot, miros etc. Față de aceste motive care au fundamentat hotărârea consiliului local, reprezentanta intimatelor arată că lipsurile constatate în legislația privind protecția animalelor nu se pot suplini prin hotărâre dată de consiliul local, iar sesizările și reclamațiile cetățenilor deranjați de deținătorii de animate sau nerespectarea de către deținătorii de animale a condițiilor de igienă nu se pot soluționa prin emiterea unui act administrativ normativ.
Pentru considerentele expuse intimata Lupu Ana, în nume propriu și ca reprezentant convențional al intimatei Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe", solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli judiciare.
Reprezentanta intimatei Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor susține poziția procesuală a celorlalte intimate solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, apreciind că Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010 a fost adoptată cu încălcarea competențelor consiliului local, raportat la faptul că
art. 8 din Legea nr. 205/2004
desemnează Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ca autoritate competentă să reglementeze în domeniul protecției animalelor. În continuare critică hotărârea adoptată de reclamant întrucât dispozițiile art. 1 limitează numărul de animale deținut de o persoană fizică sau juridică chiar și pe terenurile particulare la un număr de 5 capete, iar potrivit art. 2 se interzice creșterea câinilor și pisicilor în locuințele colective, permițându-se ca numărul acestora să fie mai mare de doi numai cu aprobarea asociației de proprietari. Raportat la conținutul celor două articole din Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010, se poate concluziona că o persoană care locuiește la casă nu poate deține mai mult de 5 capete, în timp ce o persoană care locuiește la bloc și care are acordul asociației de locatari poate crește mai mult de cinci capete.
Susține reprezentanta intimatei Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor că în situația în care Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010 va rămâne în vigoare, pentru a nu încălca legea, deținătorii de animale, care dețin un număr mai mare de animale decât cel prevăzut de norma atacată, vor fi nevoite fie să le abandoneze, fie să le ucidă, fapte care constituie infracțiuni.
Pentru motivele expuse solicită respingerea recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli judiciare, conform chitanței și facturii depuse la dosar.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 4.430 din 17 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3.260/117/2010, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe", Lupu Ana, Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.
S-a anulat Hotărârea Consiliului Local al Municipiului ClujNapoca nr. 89/2010.
A fost obligat pârâtul la plată către reclamanta Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10 mai 2010 cu nr. 3.260/117/2010, reclamanta Asociația pentru Protecția Animalelor "Arca lui Noe" a solicitat anularea, precum și suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010 ca act administrativ nelegal, emis cu exces de putere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că atunci când inițiază hotărâri în probleme de interes local, consiliul local are dreptul să aprecieze măsurile pe care le ia, dar numai în condițiile legii, cu stricta aplicare și executare a legii și nicidecum măsurile luate prin hotărârea consiliului local nu pot încălca prevederile legii și nu pot adăuga la lege.
Mai departe, reclamanta a prezentat pe scurt prevederile actului contestat, apoi a detaliat prevederile legale pe care le-a considerat relevante, insistând asupra faptului că legea nu restrânge numărul de animale deținute de o persoană, cu respectarea anumitor condiții. De asemenea, reclamanta a mai argumentat de ce, în opinia sa, tocmai o asemenea reglementare ar crea situații în care animalele ar fi abandonate, iar deținătorii obligați să comită infracțiunile prevăzute de
În concluzie, reclamanta a considerat că prin emiterea acestei hotărâri, consiliul local a acționat cu încălcarea competenței, iar instanța de judecată este singura abilitată să constate, în concret, dacă un deținător de animale deranjează sau încalcă dreptul de proprietate al altor persoane.
În drept, reclamanta a invocat actele normative prevăzute în preambulul Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010, precum și în Constituția României.
În probațiune, reclamanta a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, actul contestat, referatul ce a stat la baza emiterii acestuia.
Cereri de chemare în judecată similare și întemeiate în esență pe același argumente au formulat și reclamantele Lupu Ana și Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor în dosarele nr. 3.262/117/2010 și nr. 3.270/117/2010, iar instanța a dispus conexarea acestora la prezenta cauză, pentru o soluționare unitară.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010, arătând, în esență, că a fost emisă în temeiul
art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
și având în vedere confortul, ordinea, curățenia și liniștea populației cu respectarea exigențelor minimale privind suprafețele necesare persoanelor, conform prevederilor
și ale
Ordinului ministrului sănătății nr. 536/1997 , asigurarea condițiilor necesare pentru sănătatea și bunăstarea animalelor de companie, prevederile
art. 4 din Legea nr. 60/2004
privind ratificarea Convenției europene pentru protecția animalelor de companie, asigurarea condițiilor minime de spațiu, prevăzute în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 .
Pârâtul a mai arătat că prin actul contestat nu exclude posibilitatea creșterii unui număr mai mare de animale de companie în locuințe colective atât timp cât nu se deranjează vecinătățile, de aceea creșterea unui număr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lăsat la latitudinea asociației de proprietari. De asemenea, pârâtul a prezentat o serie de cazuri particulare de genul cărora s-a dorit a fi prevenite și soluționate prin reglementarea în speță.
Pârâtul a depus în probațiune actele ce au stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010.
În cursul judecării cauzei, s-a renunțat la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, precum și susținerile părților și dispozițiile legale relevante, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local Cluj-Napoca nr. 89/09.03.2010, autoritatea publică locală a modificat și completat Hotărârea Consiliului Local nr. 330/1998 astfel: s-a interzis creșterea anumitor animale domestice și a păsărilor de curte pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu anumite excepții expres prevăzute; s-a interzis creșterea animalelor în locuințele comune, cu excepția câinilor și pisicilor, dar nu mai mult de câte două exemplare, în anumite condiții, inclusiv cu aprobarea asociației de proprietari. Încălcarea dispozițiilor acestei hotărâri a consiliului local a fost considerată contravenție sancționabilă cu amendă.
În conformitate cu prevederile
art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 , în formula introductivă a acestui act administrativ normativ au fost menționate autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis, respectiv art. 36, art. 39 alin. 1 și
art. 45 din Legea nr. 215/2001 ,
Ordinul ministrului sănătății nr. 536/1997 , Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Acest text legal trebuie coroborat cu
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 , care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Ceea ce a analizat instanța în cele ce urmează este legalitatea adoptării acestei hotărâri de consiliu local raportat la dispozițiile
art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001
("Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale"), precum și la cele ale art. 36 alin. (2)-(9), care constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local. Această analiză s-a făcut inclusiv prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public, conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia "tot ce nu este interzis este permis". Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina lor prin Constituție sau prin lege.
Instanța a observat că niciuna din atribuțiile expuse pe larg în alin. (3)-(8) nu se referă la posibilitatea consiliului local de a hotărî interzicerea creșterii animalelor, limitarea numărului acestora, limitarea teritoriului în care pot fi deținute sau stabilirea condițiilor de deținere, cum este cazul în speță.
Mai departe, instanța a constatat că această atribuție nu se încadrează nici în alin. (9) al art. 36, respectiv nu este conferită consiliului local printr-o lege, alta decât
Dimpotrivă, potrivit
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004 , condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ca unică autoritate cu atribuții în acest domeniu. Ulterior, în aplicarea
Legii nr. 205/2004 , a fost emis
Ordinul nr. 31/31.03.2008
prin care au fost aprobate normele metodologice și care la art. 4 prevede expres că numărul de animale, cu excepția animalelor sălbatice, deținut de o persoană fizică sau juridică, nu este restricționat, cu condiția respectării normelor de sănătate, protecție și bunăstare a acestora, prevăzute de legislația în vigoare.
De asemenea, un întreg capitol al normelor (cap. III "Protecția și bunăstarea animalelor de companie") detaliază diverse aspecte referitoare la deținerea animalelor, făcând explicit trimitere inclusiv la prevederile
prin care s-a ratificat Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie. Verificarea respectării legislației relevante se realizează, potrivit
Legii nr. 205/2004 , de către echipe mixte de control formate din persoane împuternicite potrivit atribuțiilor de serviciu din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și din cadrul unităților aflate în subordinea acestora.
Față de aceste dispoziții legale care exclud competențele consiliului local în domeniu nu pot fi reținute argumentele pârâtului conform cărora măsura s-a impus ca urmare a constatării unor lipsuri ale legislației (chiar și în această ipoteză consiliul local nu avea dreptul de a "completa" legislația), precum și ca urmare a numeroaselor sesizări ale cetățenilor (aspect de oportunitate care nu se mai impune a fi analizat). De asemenea, invocarea unor texte legale care se referă la competențe ale consiliului local vizând dreptul la un mediu sănătos, suprafețele necesare persoanelor sau ocrotirea vieții private nu are relevanță, aceste eventuale atribuții fiind necesar a fi exercitate fără a se aduce atingere unor alte dispoziții legale.
Se mai impune a observa că motivele de oportunitate (cazurile particulare) invocate de pârât sunt chestiuni a căror soluționare se putea face fără a se recurge la emiterea unui astfel de act administrativ normativ, prin simpla îndeplinire a atribuțiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente.
Reiterând principiul de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege, instanța a constatat că nu există niciun act normativ care să confere consiliului local atribuția de a stabili condițiile în care animalele domestice sau de companie pot fi deținute, astfel că, în speță, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii, și nu în exercitarea acestora, motiv pentru care instanța a apreciat că hotărârea în litigiu a fost adoptată cu încălcarea legii și a fost anulată.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul achitat avocatului care a reprezentat partea (1.190 lei + 1.190 lei), precum și taxa judiciară de timbru achitată de această reclamantă în Dosarul nr. 3.270/117/2010 - 4 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în speță, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de către reclamante.
În motivare s-a arătat că:
În ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010, invocată de către instanța fondului, raportat la încălcarea limitelor competențelor Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, consideră că în mod eronat instanța o reține astfel, înțelegând în acest sens să se prevaleze de prevederile
Legii nr. 215/2001 , cu modificările ulterioare. Astfel, art. 36 din această lege prevede faptul că acesta "are inițiativa și hotărăște în toate problemele de interes local...".
Contrar celor reținute de către instanța de judecată,
art. 8 din Legea nr. 205/2004
privind protecția animalelor se referă la "condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor", și nu la numărul animalelor care pot fi deținute. Acest articol prevede: "(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reprezintă autoritatea națională în domeniul protecției animalelor. (2) Condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor." Ca atare, într-adevăr, autoritatea în materie este instituția mai sus menționată, însă, prin adoptarea acestei hotărâri a consiliului local, nu se încalcă sub nicio formă această autoritate în domeniu, iar restricționarea numărului de capete deținute de către persoanele fizice sau juridice în locuințele colective, prin actul administrativ emis de către instituția pârâtă, nu încalcă de asemenea prevederile articolului enunțat, care se referă strict la condițiile de deținere și întreținere a animalelor, nu și la numărul acestora.
Mai mult decât atât, și hotărârea consiliului local atacată în cauză reiterează obligațiile deținătorilor de animale referitoare la normele generale de curățenie, igienă și întreținere ale acestora.
Apoi, reiterează, în virtutea reglementărilor legale, prevăzute de
Legea nr. 215/2001 , consiliul local este autorizat să exercite atribuții menite să vegheze la interesul comunității locale (a se vedea art. 36 din această lege).
În acest sens reiterează rațiunea și necesitatea adoptării acestui act administrativ, care a fost tocmai "de interes local", vizând dreptul cetățenilor municipiului la un mediu sănătos, astfel cum este acesta prevăzut de art. 35 din Constituția României, precum și sănătatea și bunăstarea animalelor de companie.
În concret, la elaborarea Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010 s-au avut în vedere următoarele:
- confortul, ordinea, curățenia și liniștea populației cu respectarea exigențelor minimale privind suprafețele necesare persoanelor, conform prevederilor
Legii locuinței nr. 114/1996 , actualizată, și ale
Ordinului ministrului sănătății nr. 536/1997 , actualizat, pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, care prevăd o suprafață utilă de 37 mý - pentru 1 persoaneă, 52 mý - 2 persoane, 68 mý - 3 persoane, 76 mý - 4 persoane, 91 mý - 5 persoane, 97 mý - 6 persoane, 111 mp - 7 persoane, 114 mp - 8 persoane;
- asigurarea condițiilor necesare pentru sănătatea și bunăstarea animalelor de companie, în funcție de specie și rasă, după cum urmează: cantitate suficientă de hrană și apă, adăpost corespunzător, posibilitate de mișcare suficientă, îngrijire și atenție, așa cum prevede
art. 5 pct. 1 din Legea nr. 205/2004 , actualizată, privind protecția animalelor;
- prevederile
art. 4 din Legea nr. 60/2004
privind ratificarea Convenției europene pentru protecția animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003, respectiv art. 4: "Orice persoană care deține un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabilă de sănătatea și bunăstarea acestuia; orice persoană care deține un animal de companie sau care se ocupă de acesta trebuie să-i asigure toate condițiile, îngrijirile și atenția, ținând cont de nevoile etologice, în funcție de specie și rasă, și în special trebuie: a) să îi asigure, în cantitate suficientă, hrană și apă; b) să îi asigure posibilitatea de mișcare; c) să ia măsurile necesare pentru a nu lăsa animalele să devină libere."
Un animal nu poate fi deținut ca animal de companie, dacă condițiile enumerate nu sunt îndeplinite sau condițiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.
- asigurarea condițiilor minime de spațiu, respectiv 1,9 mý pentru animalele cu talie mare și mijlocie și 1,10 mý pentru cele mici, este prevăzută în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , actualizată.
În altă ordine de idei învederează instanței faptul că Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010 nu exclude posibilitatea creșterii unui număr mai mare de animale de companie în locuințe colective, atât timp cât nu se deranjează vecinătățile. Asociațiile de proprietari, prin adunarea generală a proprietarilor, au atribuția de a adopta hotărâri referitoare la buna funcționare a acestora, conform prevederilor
art. 27 din Legea nr. 230/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. De aceea, creșterea unui număr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lăsat la latitudinea asociației de proprietari.
De asemenea, unul dintre obiectivele urmărite prin limitarea creșterii numărului de animale de companie este de a se preveni și soluționa situațiile reclamate de genul celor întâlnite pe Str. Trotușului (50 de câini), Viile Nădășel nr. 29 (60 de câini), str. Drăgălina nr. 2 (multe pisici), str. Traian nr. 77-79 (16 pisici), Str. Plopilor nr. 6 (10 pisici), Str. Someșului nr. 16 (7-8 câini), Str. Lunii nr. 8 (20 de câini), str. M. Veliciu nr. 42 (50 de pisici), Str. Oașului nr. 1-3 (număr mare de câini), str. P. Șandor (25 de câini) etc., pentru care a depus acte justificative.
Având în vedere cele menționate mai sus și faptul că, așa cum a mai arătat, fiecare cetățean are dreptul la un mediu sănătos, conform art. 35 din Constituția României, și că autoritatea publică are rolul de a ocroti viața intimă, familială și privată, și înțelegând să invoce și prevederile art. 26 alin. (2), conform cărora: "persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Așadar, în opinia pârâtului nelegalitatea actului administrativ atacat, astfel cum a fost reținută de către instanța de fond, nu poate fi luată în considerare, nefiind încălcate normele invocate.
Având în vedere toate considerentele mai sus arătate, solicită instanței de judecată admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în cauză, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamante, ca fiind nefondată, corelativ cu menținerea ca legală a Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010.
Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 89/2010, autoritatea publică locală a modificat și completat Hotărârea Consiliului Local nr. 330/1998 astfel: s-a interzis creșterea anumitor animale domestice și a păsărilor de curte pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu anumite excepții expres prevăzute; s-a interzis creșterea animalelor în locuințele comune, cu excepția câinilor și pisicilor, dar nu mai mult de câte două exemplare, în anumite condiții, inclusiv cu aprobarea asociației de proprietari. Încălcarea dispozițiilor acestei hotărâri a consiliului local a fost considerată contravenție sancționabilă cu amendă.
Reclamantele din cele 3 dosare care au fost conexate la fond au cerut instanței anularea acestui act normativ, în principal pe considerentul că autoritatea deliberativă locală și-a depășit competențele conferite de lege, reglementând într-un domeniu care este sustras ariei sale de intervenție.
Tribunalul a achiesat acestei poziții, admițând acțiunea și dispunând anularea actului atacat, reținând că, în emiterea lui, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin, și nu în exercitarea acestora, de asemenea că "motivele de oportunitate" invocate de către instituția pârâtă în motivarea adoptării hotărârii consiliului local atacat în cauză sunt chestiuni a căror soluționare se putea face fără adoptarea acesteia, prin simpla îndeplinire a atribuțiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente. Se mai arăta că "condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor" se stabilesc prin Ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ca unică autoritate cu atribuții în acest domeniu, și ca atare sunt excluse competențele Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca în domeniu.
Prima critică din recursul declarat de către pârât este legată de modul în care prima instanță a interpretat și aplicat prevederile
art. 8 din Legea nr. 205/2004
privind protecția animalelor, care, în opinia recurentei, se referă la "condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor", și nu la numărul animalelor care pot fi deținute.
Curtea constată însă că o astfel de modalitate de abordare este neavenită, în condițiile în care acest articol prevede: "(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reprezintă autoritatea națională în domeniul protecției animalelor. (2) Condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor."
Instanța apreciază că noțiunea de "număr al animalelor deținute" face parte din sfera noțiunii de "condiții de deținere", neexistând suport legal pentru susținerile din recurs. Mai mult decât atât, la
art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004
privind protecția animalelor, aprobate prin
al ministrului internelor și reformei administrative și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor se prevede că: "Numărul de animale, cu excepția animalelor sălbatice, deținut de o persoană fizică sau juridică nu este restricționat, cu condiția respectării normelor de sănătate, protecție și bunăstare a acestora, prevăzute de legislația în vigoare".
În continuare, recurentul susține că hotărârea anulată nu ar fi fost dată cu încălcarea atribuțiilor sale, întrucât
art. 36 din Legea nr. 215/2001
i-ar permite să hotărască "în toate problemele de interes local", iar numărul de animale deținute este o problemă de interes local.
Intimata arată însă în cuprinsul întâmpinării, în mod pertinent, că recurentul citează trunchiat textul legal sus-amintit, text care, în realitate, prevede la alin. (1): "Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale".
Așa fiind, legiuitorul interzice deliberativului local să intervină în atribuțiile unei alte autorități, centrale în acest caz, date fiind prevederile mai sus citate ale
art. 8 din Legea nr. 205/2004
privind protecția animalelor.
Recurentul mai susține că normele atacate ar reitera în fapt prevederile legale în vigoare, însă Curtea constată că prin acțiunea introductivă au fost expuse pe larg motivele pentru care s-a apreciat că această hotărâre adaugă la lege, făcând referire la numărul de animale și la vecinătățile locului unde este amplasată reședința deținătorului de animale, încălcând astfel atât prin spiritul, cât și prin litera sa, mai multe prevederi legale naționale și chiar comunitare:
Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ,
privind protecția animalelor, Normele metodologice de aplicare a
privind protecția animalelor, aprobate prin
al ministrului internelor și reformei administrative,
privind ratificarea Convenției Europene pentru protecția animalelor de companie, Declarația Universală a Drepturilor Animalelor proclamată la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO,
al ministrului sănătății, Constituția României, Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,
privind normele de tehnică legislativă.
Corecte sunt și apărările din întâmpinare conform cărora, deși scopul în care a fost adoptată hotărârea atacată este unul lăudabil, el constând în protejarea atât a populației, cât și a animalelor, modalitatea de a pune în aplicare această intenție contravine atât intereselor populației, cât și protecției animalelor, întrucât:
Din economia
se desprinde ideea că animalul este un bun suspus aproprierii de către persoanele fizice sau juridice, constituind obiectul dreptului de proprietate, fiind deci evaluabil în bani. Constituția României, precum și Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, la care statul nostru este parte, garantează dreptul la proprietate și liberul exercițiu al acestuia, neputând fi deci îngrădit în mod arbitrar și fără o justificare rezonabilă.
Totodată, se arată că nu trebuie să se generalizeze pornind de la cazuri particulare și că, în cazurile izolate în care se încalcă Legea privind protecția animalelor, trebuie să se intervină punctual numai în baza legislației naționale în vigoare.
Recurentul susține că nu exclude posibilitatea creșterii unui număr mai mare de animale de companie în locuințele colective, atât timp cât există acordul asociației de proprietari. Deși aceste apărări ar putea părea, la prima vedere, ca fiind întemeiate, nu este mai puțin adevărat că necesitatea obținerii acordului asociației de proprietari nu face decât să lase loc subiectivismului, putând genera abuzuri și conflicte în cadrul comunității, pe fondul discriminării persoanelor care iubesc animalele.
În plus, la art. 2 al hotărârii atacate se interzice creșterea câinilor și pisicilor în locuințele colective, permițând ca numărul acestora să fie mai mare de două numai cu aprobarea asociației de proprietari, însă în acest mod se poate ajunge la situații absurde, cum ar fi:
● o persoană care locuiește la casă (situație reglementată de art. 1) să nu poată deține mai mult de 5 pisici, în timp ce o persoană care locuiește la bloc (situație reglementată de art. 2) și care are acordul asociației de locatari să poată crește mai mult de 5 pisici; sau
● o persoană să fie sancționată în temeiul acestei hotărâri întrucât deține în apartamentul său (locuință colectivă reglementată de art. 2 din hotărârea atacată) o reptilă sau o broască țestoasă ori un hamster sau chiar niște pești de acvariu.
Prin urmare, acest text normativ interzice creșterea oricăror animale domestice în locuințele colective (inclusiv pești de acvariu, broaște țestoase, hamsteri), excepție făcând doar câinii și pisicile, al căror număr însă este limitat de existența acordului asociației de proprietari.
Nu sunt de neglijat nici efectele pe care le-ar putea produce actul atacat, din perspectiva faptului că, pentru a nu încălca legea, persoanele care dețin în proprietate un număr mai mare de animale decât cel prevăzut de norma atacată se vor vedea nevoite fie să le abandoneze, fie să le ucidă, fapte care constituie infracțiuni prevăzute și pedepsite de
Drept urmare, Curtea achiesează susținerilor conform cărora prevederile
pentru protecția animalelor sunt suficiente pentru a crea pârghiile necesare intervențiilor în cazul în care se săvârșesc abuzuri cum sunt cele enumerate de recurent; ceea ce lipsește însă - și nu se poate suplini prin hotărârea atacată, care acționează asupra efectelor și nu asupra cauzelor - este aplicarea corectă și promptă a legii.
În consecință, recursul declarat va fi respins, în baza prevederilor art. 312 din Codul de procedură civilă,
art. 20 din Legea nr. 554/2004 , sentința atacată fiind menținută, constatându-se că nu a fost combătut în mod pertinent argumentul principal de nelegalitate, constând în încălcarea principiului de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege.
Totodată, se va dispune efectuarea publicității în conformitate cu
art. 23 din Legea nr. 554/2004
iar recurentul va fi obligat să plătească intimatei Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial, în baza prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 4.430 din 17 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.260/117/2010 al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Dispune efectuarea publicității în conformitate cu
art. 23 din Legea nr. 554/2004 .
Obligă recurentul să plătească intimatei Federația Română pentru Protecția și Controlul Animalelor suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, MARIA HRUDEI Judecător, Mirela Budiu Judecător, Floarea Tămaș Grefier, Daniela Chirilă
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.