HG nr. 906/1998
privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule
prezumat în vigoare
În aplicarea
art. 53 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările și reasigurarile în România,
Guvernul României hotărăște:
Articolul 1
Nivelul primelor de asigurare pentru anul 1999 este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Articolul 2
În cazul persoanelor care dețin autovehicule înmatriculate în România, primele de asigurare se plătesc astfel:
a) la data eliberării autorizației provizorii de circulație;
b) la data înmatriculării autovehiculului în circulație pentru autovehiculele care se înmatriculează în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 1999;
c) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 1998 primele de asigurare se plătesc pentru întregul an 1999 sau fractionat, aferent perioadelor:
- 1 ianuarie-31 decembrie 1999, până la data de 31 decembrie 1998;
- 1 ianuarie-31 mai 1999, până la data de 31 decembrie 1998;
- 1 iunie-31 decembrie 1999, până la data de 31 mai 1999.
În cazul plății anticipate și integrale până la data de 31 decembrie 1998 a primelor de asigurare aferente perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 1999, asiguratul beneficiază de o reducere cu 10% a primelor de asigurare.
În cazul neachitarii la scadenta a primelor de asigurare prevăzute la art. 1, deținătorul autovehiculului este neasigurat până în momentul încheierii asigurării.
Articolul 3
Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar (cele care urmează să fie scoase definitiv din țara), precum și în cazul eliberării unei autorizații provizorii de circulație, primele de asigurare se calculează lunar și reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în tarif.
Articolul 4
Pentru autovehiculele care se înmatriculează permanent în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 1999, prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracțiune de luna cuprinsă între data începerii răspunderii asiguratorului și data de 31 decembrie 1999 reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în tarif.
Articolul 5
În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expira în timpul cat se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei cat autovehiculul neasigurat se afla în România se plătesc anticipat și integral, astfel:
a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate;
b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitățile teritoriale ale asigurătorilor autorizați, în cazul persoanelor care se afla pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate și ale căror asigurări expira în perioada în care se afla în România.
Articolul 6
Răspunderea asiguratorului începe:
a) după 24 de ore de la expirarea zilei în care:
- s-a plătit asiguratorului prima de asigurare în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil; și
- s-a eliberat documentul care atesta încheierea asigurării pentru asiguratul care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 și 5 sau pentru asiguratul care nu a plătit la scadenta prima de asigurare aferentă perioadei respective;
b) din momentul plății primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării înscrisă în document, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 lit. c) și la art. 5 sau pentru asiguratul care a plătit la scadenta prima de asigurare aferentă perioadei respective;
c) din momentul plății primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării înscrisă în document și de data eliberării autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării autovehiculului, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 lit. a) și b).
Articolul 7
Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plătit prima de asigurare datorată sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului.
Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanța, dispoziția de plată sau alt document probator al plății.
Articolul 8
Pentru autovehiculele care se radiază din circulație în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 1999 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracțiune de luna cuprinsă între data începerii și data încetării răspunderii asiguratorului reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală.
Diferența dintre prima de asigurare plătită și cea calculată conform alin. 1 se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoțită de documentele doveditoare.
Articolul 9
În unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în următoarele limite:
a) de la 500.000 lei până la maximum 110.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 500.000 lei;
b) până la 40.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 110.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Limitele despăgubirilor prevăzute la alin. 1 se aplică în cazul daunelor, consecința a accidentelor de autovehicule survenite în anul 1999.
Articolul 10
Dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de către ofițerii și subofiterii de poliție, în conformitate cu prevederile
art. 64 și 65 din Legea nr. 136/1995 , o constituie tichetul de asigurare emis de asiguratorii autorizați sa practice aceasta asigurare în România sau documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăți de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea.
Articolul 11
Nivelul primelor de asigurare prevăzute în anexa nr. 1 poate fi majorat prin hotărâre a Guvernului, în cursul anului 1999, dacă se înregistrează o rata a inflației mai mare de 30%, care a fost avută în vedere la stabilirea nivelului primelor de asigurare din prezenta hotărâre.
Neplata diferenței de prima ce va fi stabilită îl obliga pe asigurator numai la acoperirea proporțională a prejudiciului cauzat de asigurat.
Articolul 12
Pentru obținerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile legii, asiguratorii solicitanți trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:
a) sa dispună de un capital social vărsat de cel puțin 10 miliarde lei;
b) sa dispună de o rețea teritorială proprie, formată din cel puțin două unități (sucursale, reprezentante, agenții) în fiecare județ;
c) sa dispună la fiecare sucursala (reprezentanta) de personal propriu specializat în activitatea de constatare și de lichidare a daunelor auto (ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregătire profesională de profil);
d) sa practice asigurări facultative de autovehicule;
e) sa dispună de rezerve de prime și rezerve de daune suficiente pentru acoperirea datoriilor rezultate din practicarea activității de asigurare în anii anteriori celui pentru care se solicita autorizația respectiva.
Articolul 13
Se aprobă Normele tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Articolul 14
Pe data de 31 decembrie 1998 se abroga orice dispoziții contrare prezentei hotărâri.
PRIM-MINISTRU RADU VASILE Contrasemnează: Ministrul finanțelor, Decebal Traian Remes
Anexa 1 NIVELUL
primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule
I.*) În cazul persoanelor care dețin autovehicule înmatriculate în România:
- lei -
Nr. crt.
Felul autovehiculului
Prima de asigurare, pentru fiecare autovehicul înmatriculat în România, aferentă perioadei
1 ianuarie - 31 decembrie 1999
1 ianuarie - 31 mai 1999
1 iunie - 31 decembrie 1999
persoane fizice
persoane juridice
persoane fizice
persoane juridice
persoane fizice
persoane juridice
1.
Autoturisme (inclusiv autoturisme de teren și automobile mixte a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3,5 t), autosanitare, autorulote, având capacitatea cilindrică:
a) până la 1.200 cm3
240.000
286.000
102.000
121.000
138.000
165.000
b) între 1.201-1.400 cm3
275.000
355.000
115.000
149.000
160.000
206.000
c) între 1.401-1.700 cm3
328.000
480.000
140.000
204.000
188.000
276.000
d) între 1.701-2.000 cm3
424.000
578.000
176.000
243.000
248.000
335.000
e) peste 2.000 cm3
507.000
700.000
213.000
296.000
294.000
404.000
2.
Autovehicule pentru transport de persoane (inclusiv autospecializate pentru transport de persoane):
a) având cel puțin 10, dar nu mai mult de 17 locuri exclusiv pe scaune, inclusiv cel al conducătorului
672.000
796.000
282.000
332.000
390.000
464.000
b) având cel puțin 18 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului
868.000
1.443.000
363.000
603.000
505.000
840.000
c) tramvaie, troleibuze
-
1.157.000
-
482.000
-
675.000
3.
Motocicluri cu sau fără ataș
176.000
289.000
75.000
119.000
101.000
170.000
4.
Tractoare rutiere având puterea motorului:
a) până la 45 CP inclusiv
149.000
149.000
62.000
62.000
87.000
87.000
b) peste 45 CP
722.000
722.000
304.000
304.000
418.000
418.000
5.
Alte autovehicule decât cele menționate la pct. 1-4, a căror masă totală maximă autorizată este de:
a) până la 2.300 kg
438.000
631.000
185.000
264.000
253.000
367.000
b) între 2.301-3.500 kg
689.000
868.000
289.000
363.000
400.000
505.000
c) între 3.501-7.500 kg
942.000
1.085.000
400.000
452.000
542.000
633.000
d) între 7.501-16.000 kg
1.157.000
1.443.000
482.000
603.000
675.000
840.000
e) peste 16.000 kg
1.443.000
1.878.000
603.000
786.000
840.000
1.092.000
*) a) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci și atase nu se plătesc prime de asigurare.
b) Primele de asigurare prevăzute mai sus se plătesc și pentru fiecare număr de circulație de proba.
c) Pentru persoanele cu deficiente locomotorii, deținători de motocicluri și de autoturisme adaptate infirmității lor, inclusiv pentru cele primite de aceștia în folosință, primele de asigurare se reduc cu 50% .
d) Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încasează în cuantumul prevăzut, fără a fi posibila fractionarea acestuia.
II.*) În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expira în perioada în care se afla pe teritoriul României:
- lei -
Nr. crt.
Felul autovehiculului
Prima de asigurare pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 1999, pentru fiecare autovehicul înmatriculat în străinătate
1.
Autoturisme
597.000
2.
Alte autovehicule decât autoturisme și motocicluri
1.469.000
3.
Motocicluri
230.000
---------
*) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci și atase nu se plătesc prime de asigurare.
III. Persoanele fizice, cetățeni ai Republicii Moldova, vor plati primele de asigurare potrivit acordurilor bilaterale încheiate în acest scop.
Anexa 2 NORME TEHNICE
cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule
I. Generalitati
1. - Asiguratorii autorizați de Oficiul de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
2. - Asiguratorii acorda despăgubiri:
(1) indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri), atât în timpul deplasarii, cat și în timpul stationarii autovehiculului asigurat;
(2) pentru pagubele produse de existenta sau de funcționarea dispozitivelor sau instalațiilor montate pe autovehicule, dar numai atâta timp cat acestea sunt montate pe autovehicul, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai atâta timp cat acestea sunt atașate la un autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;
(3) dacă paguba a fost cauzată: din vina conducătorului autovehiculului; prin fapta lucrului (când paguba își are cauza în însușirile, acțiunea sau inactiunea lucrului); prin intermediul altui lucru, antrenat de deplasarea autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a substanțelor sau produselor transportate.
3. - (1) În situația în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat sa răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din paguba pe care a produs-o. În astfel de situații, măsura răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte.
(2) În cazul în care din acte nu rezultă măsura răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident.
4. - Asiguratorii nu acorda despăgubiri pentru:
(1) cazurile în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a) dintr-un caz de forta majoră (împrejurare externa, imprevizibila, extraordinară și invincibila, fără relație cu lucrul care a provocat accidentul sau cu însușirile sale naturale);
b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite;
c) din culpa exclusiva a unei terțe persoane;
(2) pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui alt bun aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, dacă au fost cauzate de un alt autovehicul aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizica sau persoana juridică asigurata;
(3) pagubele cauzate, în cazul în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule, la data accidentului;
(4) pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor de asigurare prevăzute în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
(5) partea din prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
(6) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
(7) cheltuielile făcute în procesul penal de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
(8) sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
(9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deținătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă, cu titlu oneros sau gratuit);
(10) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru;
(11) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
(12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile), cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei;
(13) pretențiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparatie.
II. Stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori
5. - (1) Stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliție, de unitățile de pompieri sau de celelalte autorități publice competente să constate și sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum și din înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto vinovați, rezultă cu certitudine răspunderea civilă a deținătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului material suferit.
(2) În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autoritățile publice nu au întocmit acte cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba. Pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, asiguratorii vor face constatări și vor trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele și la împrejurările producerii accidentului, în baza declarației scrise a asiguratului și a altor dovezi prezentate, coroborate cu investigații în legătură cu dinamica accidentului, cu localizarea acestuia etc., precum și cu privire la cuantumul pagubelor produse.
(3) La primirea despăgubirii pe baza convenției, persoana pagubita își ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obliga sa restituie de îndată despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliție, de unitățile de pompieri sau de alte autorități competente sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.
6. - Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul în care:
(1) persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (sotia) sau persoane care se afla în întreținerea deținătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;
(2) persoanele care formulează pretenții de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale sau de deces, sunt copiii, părinții, frații sau surorile deținătorului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzători de producerea pagubei, și nu se afla în întreținerea acestora;
(3) se formulează pretenții de despăgubiri ce se cuvin sub forma de prestații bănești periodice (pensie de întreținere), precum și în cazul în care pentru aceste prestații se solicita o sumă globală.
(4) se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport avariate aparținând agenților economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane, cu plata, dar numai pentru timpul normal necesar efectuării reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determina luând în calcul tarifele orare pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de către pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține pagubitului și se face cu înscrisuri doveditoare;
(5) se formulează pretenții având ca obiect daunele morale;
(6) se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor;
(7) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul pagubelor produse;
(8) nu a avut loc un contact material între autovehiculul deținătorului asigurat și persoana pagubita sau bunurile acesteia, atunci când cauzele și împrejurările accidentului nu au fost consemnate în actele încheiate de autoritățile publice autorizate.
7. - În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asiguratori, în cazul în care:
(1) potrivit legii, acțiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părților;
(2) deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
(3) deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecții de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzători de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cat și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecata după finalizarea cercetărilor aflate în curs;
b) s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurat, persoana pagubita și asigurator;
c) persoana pagubita își ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obliga sa restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția;
d) conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, își ia un angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării prevederilor
art. 58 din Legea nr. 136/1995 .
8. - La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretențiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limita maxima a despăgubirilor de asigurare, prevăzută în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului.
A. În cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, inclusiv a vehiculelor, cu excepția celor înmatriculate în străinătate și care aparțin persoanelor străine sau cetățenilor români cu reședința în străinătate
9. - (1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei și nici diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă.
(2) Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăși 25% din valoarea stabilită conform prevederilor pct. 10.
(3) Cuantumul pagubei produse autovehiculelor este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare, aferente reparațiilor și inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehicul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deșeuri, stabilită la prețurile practicate de unitățile de achiziție.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5) Prin părți componente sau piese care se considera necesar a fi înlocuite se înțelege numai acelea a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic, din cauza gradului de avariere a acestora, ori, cu toate ca repararea este posibila, costul reparatiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente, depășesc valoarea de nou a părții componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente.
(6) Se considera ca a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului, atunci când părțile avariate din cauza accidentului reprezintă cel puțin 50% din suprafața totală exterioară a autovehiculului respectiv.
(7) Prețurile părților componente, ale pieselor inlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părți componente, piese inlocuitoare și materiale pentru autovehicule (cu excepția celor în regim de consignație) și/sau executarea lucrărilor de întreținere și de reparații la autovehicule.
(8) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea unor părți componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport și taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă pieselor), transformat în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data producerii accidentului, fără a se putea depăși 60 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri, costul părților componente, ale pieselor sau ale materialelor nu va depăși prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate din România.
(9) Cheltuielile cu manopera, inclusiv cu demontarea și montarea, sunt cele prevăzute în tarifele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului.
(10) Costul reparațiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a părților componente și a pieselor avariate, se stabilește pe baza actelor de la unitățile de specialitate, dacă reparația se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.
(11) În cazul în care reparațiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării efectuate de asigurator și a eventualei documentații privind plățile efectiv făcute. În astfel de cazuri, costul reparațiilor nu poate depăși însă, pentru părți componente, piese sau materiale, prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate, iar pentru cheltuielile cu manopera care nu se justifica cu acte potrivit prevederilor alin. (10), tarifele practicate de aceste unități.
(12) Dacă pentru unele părți componente sau piese ale autovehiculului nu exista prețuri practicate de unitățile de specialitate, valoarea de nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate pentru părți componente sau piese ale unor autovehicule similare sau pe baza prețurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care prețurile din cataloage sunt exprimate în valută, acestea vor fi transformate în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data producerii accidentului.
(13) În situațiile aplicării prevederilor alin. (11), dacă se prezintă acte justificative de la unitățile de specialitate pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data producerii accidentului, la cererea persoanei pagubite se va putea acorda diferența dintre sumele efectiv plătite și prețurile avute în vedere la calculul despăgubirii, pe baza evaluării efectuate de asigurator (pentru fiecare element în parte).
10. - Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura valorică corespunzătoare.
11. - Prin valoarea de nou a autovehiculului avariat se înțelege:
a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparținând persoanelor fizice (cu excepția cetățenilor români cu reședința în străinătate) și persoanelor juridice române, care se comercializează în România, prețurile practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului pentru aceste autovehicule;
b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparținând persoanelor fizice (cu excepția cetățenilor români cu reședința în străinătate) și persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, prețurile de vânzare practicate la data producerii accidentului în țara care a fabricat autovehiculul respectiv*), transformate în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data accidentului;
c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu exista prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele ce nu se mai fabrica, valorile stabilite prin asimilare cu prețurile de vânzare practicate la data accidentului ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producție interna sau externa, după caz, corectate cu un coeficient de similitudine cuprins între 0,75 - 1,00.
-----------
(2) Criteriile de stabilire a uzurii, în cazul pagubelor produse la autovehicule, sunt prevăzute în anexa la prezentele norme.
13. - Se acorda despăgubiri și pentru:
(1) acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte;
(2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la atelierul de reparații din România, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparația sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu se poate deplasa prin forta proprie), justificate cu acte. Prin locul de adăpostire a autovehiculului se înțelege adresa menționată în certificatul de înmatriculare a autovehiculului.
B. În cazul vatamarii sau pieirii animalelor
14. - Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piața locală a animalului respectiv la data producerii riscului asigurat.
C. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele prevăzute la lit. A și B
15. - (1) Despăgubirile pentru clădiri, construcții sau pentru alte bunuri se stabilesc pe baza prețurilor în vigoare la data producerii riscului asigurat.
(2) În cazul în care persoanele pagubite prezintă documentații tehnice (devize de reparații sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă facuta de asigurator.
D. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparținând persoanelor străine sau cetățenilor români cu reședința în străinătate
16. - La stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, asiguratori și aceste persoane, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor se vor avea în vedere și următoarele:
(1) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, despăgubirile acordate de asiguratori nu pot depăși diferența dintre valoarea acestora la data producerii accidentului și valoarea rămasă.
(2) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, valoarea acestora la data producerii accidentului se stabilește în baza prețurilor practicate în țara în care este înmatriculat autovehiculul ori în țara unde a fost fabricat autovehiculul în cauza. În lipsa acestor prețuri se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate.
(3) Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăși 25% din valoarea stabilită conform prevederilor menționate la alin. (2);
(4) În cazul în care reparația se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând a se plati în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentația de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate, precum și eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului.
(5) În cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate și avariate, care nu se pot deplasa prin forta proprie, se plătesc despăgubiri și pentru:
a) 75% din cheltuielile de transport al acestor persoane care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăși 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa "economic";
b) transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului până cel mult la atelierul de reparații din țara de domiciliu, cu excepția cazurilor de dăuna totală;
c) 75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractata de acesta până la locul de destinație.
(6) Cheltuielile prevăzute la alin. (5) trebuie justificate cu acte de la societățile de transport specializate.
(7) Calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor prevăzute în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului se face la cursurile de schimb valutar comunicate de Banca Naționala a României la data producerii accidentului.
17. - Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite și acceptate de către aceasta.
18. - În cazurile în care despăgubirile urmează a se recupera potrivit
art. 58 din Legea nr. 136/1995 :
a) dacă reparația a fost efectuată în România, total sau parțial, suma de recuperat reprezintă despăgubirea stabilită în lei;
b) dacă reparația a fost efectuată în străinătate, suma de recuperat reprezintă despăgubirea plătită în valută, transformata în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Naționala a României la data efectuării operațiunii.
E. În cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor
19. - La stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se iau ca baza de calcul pretențiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere următoarele:
(1) În caz de vătămare corporală:
a) diferența dintre veniturile salariale nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii și a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din alte activități desfășurate de către persoana vătămată, anterior vatamarii, dovedit cu documente de evidenta fiscală pe ultimele 3 luni - iar în lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate - înainte de accident, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de baza minim brut lunar pe țara, în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), justificate cu acte;
e) cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomanda acest lucru, care să nu depășească salariul de baza minim brut lunar pe țara.
(2) În caz de deces:
a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum și cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, însă cel mult suma de 5 milioane lei/decedat, pe baza înscrisurilor doveditoare;
b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face inmormantarea;
c) veniturile nete nerealizate și eventual alte cheltuieli făcute în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la alin. (1) lit. a)-e), dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.
III. Avizarea și constatarea pagubelor
20. - Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule, persoanele pagubite se vor adresa societății de asigurare la care deținătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.
21. - (1) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparținând mai multor persoane, în unul și același accident de autovehicul, depășește limita maxima prevăzută în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil), indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita.
(2) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane, în unul și același accident de autovehicul, depășește limita maxima prevăzută în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil), indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita, fără însă a se depăși, pentru fiecare persoana vătămată, limita/persoana prevăzută în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului.
22. - (1) Încuviințarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoane pagubite și asiguratori se da:
a) pe actele eliberate de autoritățile publice competente să constate și sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înștiințare sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, de către deținătorul autovehiculului, iar în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor
art. 58 din Legea nr. 136/1995 , și de către conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei;
b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, de către persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, reprezentantul acestora).
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviințarea poate fi data de sotia (soțul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soți (spitalizare, deces, detenție, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinți, surori sau frați ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soțului) acestora.
23. - Lucrările de constatare a pagubelor se efectuează și în cazurile în care nu s-a primit încă înștiințarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele pagubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele și împrejurările accidentului.
24. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(2) Eventualele obiecții ale părților cu privire la pagubele constatate vor fi menționate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta.
(3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura acelorași persoane care l-au semnat.
(4) Dacă, cu ocazia demontarii sau reparatiei bunului avariat, au rezultat și alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate inițial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorași persoane care au luat parte la constatarea inițială.
25. - Toate persoanele care participa la întocmirea actelor răspund conform legii pentru înscrierea de date false sau nereale în actele respective.
26. - În situații justificate, asiguratorii pot acorda despăgubiri și în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările și cauzele producerii evenimentului asigurat, precum și cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situații, stabilirea mărimii avariilor, precum și a cuantumului pagubelor se vor face în baza datelor consemnate în actele autorităților publice competente, a documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor efectuate, a declarațiilor scrise ale pagubitului și ale martorilor și a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparațiilor executate autovehiculului și, după caz, a eventualelor părți componente sau piese avariate înlocuite, precum și cu investigațiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Și în aceste cazuri, datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, ce va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
27. - O dată cu plata despăgubirii, persoana pagubita va menționa, în scris, ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite și că nu mai are nici o pretentie de la asigurator în legătură cu paguba respectiva.
IV. Dispoziții finale
28. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul va acorda despăgubiri, fără a mai fi necesară încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești, rămasă definitivă și investită cu formula executorie, cu respectarea prevederilor
și ale cap. I din prezentele norme tehnice.
(2) În cazul obligării la prestații bănești periodice, sumele stabilite de organele prevăzute la alin. (1) se vor plati până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacității de muncă, ținându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale și de alte dovezi care stabilesc aceste situații.
29. - În cazul în care, după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărârea organului de jurisdicție competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiași accident, se pot stabili despăgubiri pe baza convenției dintre părți pentru cheltuielile prevăzute la pct. 19 alin. (2).
30. - Convenția dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenției, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepția situației prevăzute la pct. 7 alin. (3) și a situației în care, ulterior plății despăgubirii pentru vătămări corporale, starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiași accident.
*) În lipsa acestor prețuri se pot avea în vedere prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
12. - (1) Uzura autovehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea, cu întrebuințarea și cu starea de întreținere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparațiilor curente sau capitale, inclusiv al înlocuirii părților componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabilește pe baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau al inlocuirilor respective.
Anexa -------
la normele tehnice
------------------
STABILIREA
uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule
1. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică.
Uzura valorică se calculează prin aplicarea coeficientului de uzura asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
Coeficientul de uzura se stabilește în funcție de gradul de întrebuințare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum și de vechimea în exploatare, exprimată în unități de timp (ani), diferențiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor nr. 1 și 2 cuprinzând coeficienții de uzura, anexate.
Pentru stabilirea coeficientului de uzura a unui autovehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare etc.) sau, în lipsa, anul de fabricație de pe placa de origine a autovehiculului;
b) parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat.
2. Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menționate la pct. 1 lit. a) și b), pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficienților de uzura linia corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) și coloana corespunzătoare stării de întreținere medie (determinata pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km), la intersectia cărora se va găsi coeficientul de uzura respectiv.
În cazul în care exista diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizând media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fără a se putea depăși coeficienții corespunzatori starilor de întreținere buna sau satisfăcătoare.
-----------
Starea de întreținere a unui autovehicul se clasifica în: "buna", "medie" și "satisfăcătoare".
Stabilirea stării de întreținere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia înainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de întreținere buna:
----------------------------
Autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roti; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fără pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul fără scurgeri de ulei pe părțile laterale sau pe capotajele interioare ale spațiului afectat acestuia;
b) stare de întreținere medie:
------------------------------
Autovehiculul prezintă: deformari ale caroseriei, ale barelor de protecție sau ale capacelor de roti până la 10 dmp, insumat pe întreaga suprafața exterioară; degradari ale vopselei în ceea ce privește luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafața totală până la 10 dmp, cu exfolieri pe o suprafața totală până la 0,5 cmp sau orice alte zgarieturi; pete pe tapiteria scaunelor;
c) stare de întreținere satisfăcătoare:
---------------------------------------
Autovehiculul prezintă: deformari ale caroseriei, ale barelor de protecție și ale capacelor de roti mai mari de 10 dmp, insumat pe întreaga suprafața exterioară; degradari ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafața totală mai mare de 0,5 cmp, cu urme pronunțate de rugina aparenta și zgarieturi; tapiteria deteriorata și murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul cu urme de ulei pe părțile superioare și laterale, ca urmare a scurgerilor la capacul distribuției, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etansare; joc mare la volanul direcției.
Cunoscând data introducerii în exploatare de nou și starea sa de întreținere, justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficienților de uzura linia orizontala corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia și se stabilește un coeficient de uzura cuprins între cei corespunzatori stării de întreținere buna și satisfăcătoare.
4. Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparații curente, inclusiv înlocuiri ale părților componente sau ale pieselor originale, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei:
U = U x K,
r
în care:
U = coeficientul de uzura recalculat al autovehiculului;
r
U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficienților de uzura, în
baza datelor menționate mai sus;
K = coeficientul de corectie a uzurii (A-a)/A,
în care:
A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a = costul total al reparațiilor curente, inclusiv al inlocuirilor de părți
componente sau de piese originale, executate înainte de data producerii
evenimentului asigurat, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare
a autovehiculului, în baza documentațiilor privind costul efectiv al
acestora.
*
În nici un caz nu se pot lua în calcul coeficienții de uzura inferiori coeficienților minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat și starea de întreținere a autovehiculului avariat, prevăzuți în tabelele nr. 1 și 2 cuprinzând coeficienții de uzura.
TABELUL Nr. 1
cuprinzând coeficienții de uzura pentru autovehicule a căror masă totală maxima autorizata nu depășește 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
Ani
Coeficientul de uzură (%)
Stare de întreținere bună
Stare de întreținere medie
Stare de întreținere satisfăcătoare
1
0
7
10
7
15
20
2
15
23
30
18
28
35
3
23
33
40
26
37
45
4
30
42
50
34
45
53
5
37
48
56
41
52
59
6
45
55
62
48
58
65
7
51
62
69
53
65
72
8
56
67
75
58
70
78
9
60
72
80
61
73
82
10
62
74
84
63
75
85
peste 10
63
75
85
NOTĂ:
Coeficienții de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt stabiliți diferențiat pe acești ani, pentru jumătate de an și pentru un an întreg de vechime.
TABELUL Nr. 2
cuprinzând coeficienții de uzura pentru autovehicule a căror masă totală maxima autorizata depășește 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9
Ani
Coeficientul de uzură (%)
Stare de întreținere bună
Stare de întreținere medie
Stare de întreținere satisfăcătoare
1
0
7
10
8
15
20
2
13
20
27
18
25
34
3
23
30
39
28
35
44
4
33
40
48
37
45
52
5
41
49
56
44
52
60
6
47
55
63
50
58
65
7
53
60
68
55
64
70
8
58
66
72
60
68
74
9
63
70
76
65
71
77
10
66
73
79
67
74
80
11
68
75
82
69
76
83
12
70
77
84
71
78
85
peste 12
71
78
85
NOTĂ:
Coeficienții de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt stabiliți diferențiat pe acești ani, pentru jumătate de an și pentru un an întreg de vechime.
---------
*) Corelatia se va face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scădere, dacă este mai mic.
3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaște parcursul (km) realizat până la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanta cu starea tehnica a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzura a autovehiculului avariat se stabilește în funcție de vechimea în exploatare și de starea de întreținere a acestuia, prevăzute în tabelele nr. 1 și 2 cuprinzând coeficienții de uzura, anexate.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.